O componentă importantă a ansamblului de la Vila Florica din Ștefănești este biserica în care sunt înmormântaţi majoritatea membrilor familiei Brătianu. Situată pe un platou din dreapta parcului dendrologic, la marginea pădurii, capela Brătienilor, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost construită în anul 1898 după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy.
Este construită în întregime din piatră de Albeşti
Biserica Brătienilor se impune prin monumentalitate, fiind în întregime construită din piatră de Albeşti. În formă de cruce, biserica are o singură turlă, pătrată la bază şi hexagonală în rest, învelită iniţial cu tablă de alamă (pe care ocupanţii străini au luat-o în primul război mondial), iar apoi cu olane, prezente şi astăzi. Accesul spre pridvorul deschis se face prin două rânduri de scări din piatră de Albeşti, pe laterale, cu balustrade, sprijinite pe colonete. Pridvorul este susţinut de două coloane frontale şi de doi stâlpi cu profil complex care includ şi coloane angajate, ca de altfel şi partea dinspre pronaos. Acestea au frumoase capiteluri, între care se interpun arcade semicirculare. Biserica este încinsă, de jur-împrejur cu un brâu în torsadă format din trei părţi, iar absidele au la exterior o serie de panouri, încadrate cu chenare. Între streaşină şi acestea se află o suită de ocniţe, în care sunt pictate chipurile unor prooroci şi poeţi, iar pe frontispiciu sunt pictaţi Sfântul Ioan Botezătorul, patronul bisericii, şi Sfântul Apostol Pavel, în dreapta, respectiv Sfântul Apostol Petru, în stânga.
Biserica nu a fost pictată niciodată
Ancadramentele laterale ale uşilor de la intrare în biserică au ornamente sculpturale de un rafinament deosebit. Bolta pridvorului este semicilindrică transversală, având la mijloc o cupolă sferică de dimensiuni modeste. Absida altarului este semicirculară în interior şi poligonală la exterior şi are bolta curbată în aşa fel, încât, spre tâmplă devine semicilindrică, iar pe axa bisericii are o fereastră mare şi una mică în nişa adâncă de la proscomidie. Catapeteasma de lemn prezintă două registre cu icoane. Naosul se lărgeşte brusc prin cele două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale la exterior, care prezintă câte două ferestre fiecare, iar turla deschisă are formă cilindrică, fiind luminată de opt ferestre mici. Pronaosul este scurt, cu bolta semicilindrică. Biserica nu a fost pictată niciodată, iar sub pridvor, pe latura sudică, se află uşile de acces la cavourile familiei Brătianu. În 1953 a devenit biserică de mir. Locașul de cult a fost sfinţit pe 19 mai 1921, în vederea translării sicriului lui Ion C. Brătianu în noua capelă, solemnitate ce a avut loc trei zile mai târziu. Slujba a fost oficiată de mitropoliţii Miron Cristea, primul patriarh al României şi Nicolae Bălan al Sibiului. Demn de precizat că la început, Ion C. Brătianu, decedat pe 3 mai 1891, fusese înmormântat în parcul conacului, pe deal, într-o criptă construită sub supravegherea lui Eugeniu Carada.
A doua înmormântare solemnă care a avut loc în capela de la Florica a fost cea a lui Ionel Brătianu
A doua înmormântare solemnă care a avut loc în capela de la Florica a fost cea a lui Ionel Brătianu, răpus fulgerător de o infecţie a amigdalelor, la 24 noiembrie 1927. „La Florica, sicriul a fost aşezat într-un car tras de boi; în acea zi de iarnă întunecoasă şi ceţoasă, convoiul, urmat de o mare mulţime de prieteni, autorităţi şi săteni, urca încet şi jalnic dealul până la capelă… Brătianu se ducea să doarmă somnul de veci după o viaţă atât de strălucită în istoria neamului său, pe acelaşi deal pe care, cu 63 de ani înainte, văzuse lumina zilei. Se născuse la Florica în vremurile României vasale. Se odihneşte în pace tot la Florica, dar în vremurile României întregite”, consemnat I. G. Duca. Peste trei ani, la 22 decembrie 1930, Vintilă Brătianu va fi şi el coborât în criptele de la Florica. Dinu şi Gheorghe Brătianu, morţi în închisoarea de la Sighet, vor fi şi ei depuşi, peste ani, în capela familiei.
Ionel Brătianu intenţiona să realizeze la Florica într-o bisericuţă din lemn un muzeu al portului popular
În anul 1907, Ion I.C. Brătianu se afla într-o excursie în Transilvania. Cu această ocazie a găsit bisericuţa din lemn a lui Horea într-o stare avansată de degradare. Aflând că autorităţile intenţionează să o distrugă, Ionel Brătianu a cumpărat-o şi cu trenul a transportat-o la Florica, unde a fost reconstruită şi restaurată. A fost aşezată în parcul de la Florica unde a rămas până în anul 1954 când a fost mutată la Olăneşti, în judeţul Vâlcea. Ionel Brătianu intenţiona să realizeze în ea un muzeu al portului popular, al tradiţiilor româneşti. „Mecca liberalilor”, conacul de la Florica a intrat în istorie şi graţie poetului Ion Pillat, care a scris multe poezii pe terasele sale. Conacul de la Florica merită vizitat de orice iubitor al istoriei noastre, o vizită aici va fi pentru oricine o întâlnire cu istoria însăşi. „Florica nu era numai cadrul în care se evoca întreaga viaţă aşa de dulce a copilăriei, aşa de veselă a tinereţii, dar uneori mi se părea că trăieşte, că are un suflet plămădit din sufletele noastre ale tuturor, ale celor morţi şi ale celor vii”, consemna la un moment dat Sabina Cantacuzino. M.I.
0 Comentarii