Biserica Brad-Botuşari din Curtea de Argeș este un monument istoric cu o denumire ce aminteşte de un isnaf sau o breaslă din oraş a celor care lucrau „botoşei” pentru copii. Termenul „botușar” înseamnă în limba bulgară „ciubotar” și el poate fi întâlnit într-un act din 25 ianuarie 1568, prin care voievodul Petru cel Tânăr confirma o serie de țigani dăruiți „jupânului Dinga, mare postelnic” de către tatăl său Mircea Ciobanul, printre care „Stoilă Butușariul, Stoica Alăutar, Cornea Zlatar etc”. Numele lui Stoilă Butușariul din acest act, scris în limba slavă, ne apare într-o traducere de la sfârșitul secolului al XVIII-lea „Stoilă ciobotar”. Asta înseamnă că numele străzii din Curtea de Argeș pe care se află biserica cu aceeași denumire dăinuiește din vremuri vechi, mai precis din secolul al XVI-lea, când constatăm că el nu fusese înlocuit cu termenul mai recent, de „ciobotar”.
Prin plan şi prin turla înălţată pe exonartex, monumentul aduce aminte de Sân Nicoară
Acești „botușari” din orașul de scaun Curtea de Argeș erau sașii veniți din Transilvania cu acest meșteșug mai puțin cunoscut în Moldova și Țara Românească. Există o dovadă sigură că „botușarii” de la Curtea de Argeș erau sași. În registrul „Frăției sibiene a calfelor de cizmari din 1484” găsim, alături de sutele de calfe venite din toată Transilvania, și unii reprezentanți al celorlalte țări române: în „Thomas aus der Molde”, deci din orașul moldovenesc locuit de sași, Baia; „Mathes vom Ardesch”, apoi un „Mathias vom Ardesch”, deci din orașul din Țara Românească, Argeș, ceea ce înseamnă că breasla de „botușari” sași de aici era cea mai numeroasă din cele două țări române, legitimând trimiterea unor delegați în Sibiu. Situat în sudul oraşului, între case vechi, cu curţi mari şi copaci bătrâni, monumentul are planul dreptunghiular, terminat către est cu o absidă, fiind construit din bolovani de râu, între care, prin tencuiala căzută, se văd rar cărămizi. Deasupra exonartextului se înalţă o turlă – clopotniţă de secţiune patrulateră, acoperită cu tablă, turlă ce accentuează aspectul pitoresc al lăcaşului. Prin plan şi prin turla înălţată pe exonartex, monumentul aduce aminte de Sân Nicoară.
A fost făcută de voievodul Petru Cercel la 1583
Un scurt istoric al bisericii, aflat scris pe o tăbliță deasupra ușii de la intrare, ne spune : „Această biserică – cu hramurile Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Sf. Petru și Sf. Ioan Botezătorul – a fost făcută de voievodul Petru Cercel la 1583 și refăcută de Ioniță Taftur în anul 1819. Între anii 1884-1888 s-au înălțat zidurile la cornișă, adăugându-se apoi și pridvorul. În 1919 s-a reparat învelișul de preotul Petre Rudeanu, rămânând închisă din timpul războiului din 1916. În anul 1943 s-a reparat pictura de preotul Dumitru Zmeureanu.
În 1952 biserica s-a închis din nou. În vara anului 1994 s-a restaurat prin grija preotului Ștefan D. Georgescu, introducându-se lumina electrică și gazele. Între alte lucrări, biserica s-a legat cu fier, s-a pardosit în interior și tencuit exterior, făcându-se și bolta la pronaus. S-a redeschis sfințindu-se la 30 octombrie 1994 de Prea Sfințitul Calinic, episcop de Argeș. În anul 1995 s-a vopsit învelișul de tablă, punându-se și jgheaburi pentru scurgerea apei și s-a refăcut acoperișul la fronton păstrând forma de mai înainte”.
Acest scurt istoric este scris și în pridvor, dar mai este adăugat ceva, și anume: ”În toamna anului 1996 s-a făcut pictura nouă din pronaos, continuând cu restaurarea picturii din naos, apoi cea din altar și cea nouă din pridvor în anul 1997, de pictorul Vasile Ivănescu din Curtea de Argeș, cu ajutorul Consiliului și Comitetului parohial și altor binevoitori creștini”. Tot în pridvor se află o pisanie săpată în piatră care arată că „în numele Sf. Troițe și a Sf. Intrări în Biserică și a Sf. Apostoli Petru și Sf. Ioan Botezătorul făcutu-s-au această Sf. Biserică, întâiul zid de milostivul domn Petru Cercel Voievod și după multă vreme s-au prefăcut în zilele Preaînaltului Domn Nicolae Șuțu și cu blagoslovenia Prea Sfințitului Iosif de Argeș, cu osteneala domnului Județ Ioniță Taftur și cu cheltuiala mai multor creștini care s-au milostivit ca să fie pomenire veșnică 1819 Septembrie 30”.
Biserica de lemn din Costești-Telești este datată la 1688
Biserica de lemn din Costești-Telești se află în cartierul Telești (fostă localitate de sine stătătoare) al orașului Costești, județul Argeș. Poartă hramul „Înălțarea Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se poate data la cumpăna secolelor 17 și 18, anul 1688, zgâriat în timpuri moderne peste intrare, putând fi preluat din izvoare mai vechi azi pierdute. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, cu plan arhaic și atipic, un număr foarte redus de ferestre, cu deschideri originale, elemente decorative de interes la consolele de sub boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat. Se află înconjurată de vechiul cimitir, amplasată în lunca din partea de jos a comunității. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: AG-II-m-A-13609. Construcția constă dintr-o bute din bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș în patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu pridvorul, tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) și încheind cu altarul, mai îngust și dreptunghiular.
Din planimentria și structura bisericii se pot desprinde câteva aspecte de vechime și de adaptări locale. În fața intrării lipsește pridvorul, element mai târziu în arhitectura sacrală de lemn din zonă. Naosul are o structură caracteristică, pătrată, încheiată însă în cheotori la cele patru colțuri, un element de arhaism. Tinda este adusă naosului, prin lemne de legătură verticale, pe latura de nord și sud. Nu se poate distinge, dar nici exclude, o etapă de construcție ulterioară la tindă. La structura naosului și altarului se observă două ajustări planimetrice cu scopul de a crea un proscomidiar separat de absida altarului prin prelungirea peretelui de nord al naosului în dreptul altarului și plasarea altarului spre sud, asimetric față de axul bisericii. Lăcașul și-a păstrat două din cele trei ferestre originale, pe latura de nord și în axul altarului. Acestea sunt tăiate dintr-o bârnă așezată vertical. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit. Construcția are un aspect sobru, strict legat de funcțional, cu puține elemente decorative.
De remarcat consolele cu binecunoscutele capete de cai de sub nașterea boltei, în interiorul naosului. Bolta naosului, cerimea, este întărită de un arc dublou simplu. În tăietura golului ferestrelor sunt zgâriate scurte striuri decorative.
0 Comentarii