Ne confruntăm cu o acută lipsă de directori de conştiinţe, de oameni de direcţie în cultura română, ne lipsesc personalităţile care să tragă după ele o cultură întreagă, dar, până la urmă, important e să gândeşti cu mintea ta, nu să fii ajutat, ţinut de mână ca un orb, să treci strada pe adevărul altuia.
La o conferință recentă, cineva din public, pe post de întrebare, a plonjat în băltoaca balcanismului (reţinuse din volumul 4 din Mircea Eliade şi corespondenţii săi doar o bârfă, un trist fragment semnat de Constantin Rădulescu-Motru: ,,Am avut o mare desamăgire cu Nae Ionescu, care, însărcinat cu cursul de logică al meu, făcea în loc de logică un fel de misticism de diletant. Fiindcă i-am barat drumul să se ocupe de o catedră pe care şi-o creiase prin mijloace politice, a început să mă insulte prin Cuvântul. Este primul ţigan în mişcarea filosofiei noastre care n-a putut să fie transfigurat de filosofie, ci a rămas cu caracterele rasei sale’’). Țigan, Nae Ionescu? Ce-i drept, și acesta îi dedica articole în care îl numea „Constantin Rădulescu-Mortu”!
Adevăratul profesor este cel care invită la experienţa gândirii proprii, nu la învăţarea papagalicească a teoriilor altora ori a ,,cursurilor’’ tale (de regulă, cumpărate obligatoriu de către studenţi pentru a trece examenul). Aici am vrut să ajungem. Am fost martor când un cunoscut profesor universitar piteștean, și preot pe deasupra, a dat buzna la un editor. „Cât mă costă să-mi publici două cărți de 250 de pagini fiecare?!” Editorul, tacticos și cu un zâmbet binevoitor, a întrebat de datele tehnice și de tiraj (erau 1000 de exemplare fiecare), după care a scos un calculator, a început să butoneze, a exclamat „cu 10% reducere, că suntem prieteni”, și a răspuns. 40.000 lei cu totul, 20 lei per exemplar. Bine, zise preotul-profesor, o vând cu 40 de lei și scot 20.000 lei profit.
Și s-a grăbit să bage mâna în buzunarul de la haină, punând pe birou 40.000 de lei. Dar îmi scoți cărțile într-o săptămână, că am examene cu studenții, că apoi îi pierd din mână!, mai zise. Editorul a protestat, că e puțin timp. Eu ți-am dat banii, dacă nu poți, mă duc în altă parte. Și au bătut palma. Iată că sunt și autori care câștigă mulți bani, nu ca alții, oferind, din tirajul infim, o carte vreunui prieten.
S-a dus vremea când profesorul și preotul Gh. Manu „pica” peste 500 de studenți teologi pentru toamnă… Cam așa s-a dus de râpă învățământul românesc/argeșean. Prin „cursurile” și „auxiliarele” scoase de profesori. Cazul „generalului” Florin Gardin e celebru. Cine dorește să învețe merge musai la meditații. Alți bani…
Citește și UNESCO declară câinii de lucru parte a moștenirii culturale a omenirii!
0 Comentarii