# Convorbiri neconvenţionale cu George Rotaru
# Cum vi se par manualele alternative?
– Nu sunt de acord cu manualele alternative. Ele sunt necesare pentru studiul de completare, de comparare, de aprofundare. Consider că manualele trebuie să fie unice, ca rezultat al unui colectiv de autori, profesori specialişti, cu o înaltă conduită morală şi profesională. Editez şi tipăresc carte şcolară, materiale didactice şi educaţionale de mai mulţi ani, dar manualele sunt cu totul un alt domeniu. Prerogativele de editare a acestora sunt sub directa coordonare a ministerului de resort şi a institutului specializat în acest domeniu, al științelor educaţiei.
# Care-i locul poporului român în istoria lumii? Ignoraţi? Marginalizaţi? Ne plângem soarta? Ne lăsăm duşi de ape? Călăuziţi? Direcţionaţi? Umiliţi?
– România, care se află într-o zonă geografică de invidiat, beneficiază de toate formele de relief, de resurse materiale inepuizabile, condiţii climaterice de excepţie şi, mai mult decât atât, de faptul că drumurile dintre Orient şi Occident se intersectează în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Noi, românii, am ocupat un loc de cinste în istoria lumii la un moment dat, şi asta atunci când ne apropiam de atingerea cifrei de 23 milioane de locuitori. Nu a trecut decât un ciclu solar de 28 de ani şi am coborât la puţin peste 18 milioane. Dramatic este şi faptul că, în urma unui studiu aprofundat al Institutului Naţional de Statistică privind proiectarea populaţiei României în profil teritorial, într-o perspectivă de 40 de ani, numărul de locuitori va scădea catastrofal, ajungând în 2060 la o populaţie, în variantă pesimistă, între 12,5 milioane şi 13,8 milioane locuitori, în acelaşi timp în care populaţia planetei este prognozată a depăşi 10 miliarde de locuitori. Asta se petrece în condiţiile în care acest popor şi-a ales ca, în ultimele trei decenii, să trăiască într-o societate liberă, de ei înşişi dictată. Din acest punct de vedere, sunt total dezamăgit şi nu pot să concep că, dintr-un popor demn şi stăpân pe soarta sa, a ajuns o populaţie de români ce trăieşte, o parte, între încă indivizibilele hotare ale ţării sale, şi o altă parte, dincolo de acestea, pribegind prin negura planetară, plângându-şi soarta neagră departe de ţară şi de cei de acasă, care, la rândul lor, trăiesc acelaşi destin.
# Ce loc va avea România în viitor? În Uniunea Europeană, în NATO, în globalizare? Scenarişti? Regizori? Actori sau simpli figuranţi?
– În aceste condiţii de gândire strategică, de proiecţie economică şi de viziune cultural civilizatoare pe care le construieşte sau, mai bine zis, nu le construieşte, România este într-o continuă decădere. Uniunea Europeană va trece, în curând, prin serioase modificări şi schimbări structurale, ca, de altfel, şi ţara noastră, care va trăi aceeaşi soartă, dar de pe o altă poziţie, lipsită de orice forţă, vlăguită, fără resurse umane, materiale şi naturale, rămânând în continuare în ghearele nemiloase ale draconicei globalizări. NATO? Despre NATO pot spune că este o pată neagră a istoriei. Acest bloc malefic nu trebuia să existe niciodată, iar dacă tot a fiinţat, trebuia să dispară odată cu Tratatul de la Varşovia, o altă palmă dată omenirii şi istoriei.
# Cu ce vom sta la masa tratativelor?
– Dacă vom fi în postura de scenarişti, regizori sau actori importanţi? În niciun caz, cu asemenea lideri pe care i-am avut şi-i avem. Azi, în istorie, nu putem juca nici măcar rolul de figuranţi. Actuala strategie politică trebuie reformată. Numai aşa ni se poate rezerva un loc de onoare la masa tratativelor, cum, de fapt, l-am avut. Altfel, vom sta, ca şi în ultimele trei decenii, în anticamera istoriei.
# Ce părere aveţi faţă de valurile de imigranţi? Un beneficiu pentru sporul demografic? Un pericol? Să primim tot ce ni se repartizează? Le putem crea condiţii de muncă, de adăpost, de învăţământ şi sănătate, când ne mor copiii şi pacienţii maturi în spitale din lipsă de vaccinuri, de medicamente, de tratamente şi de medici? Când există localităţi întregi cu populaţia subalimentată?
– Atâta timp cât avem aproape cinci milioane de emigranţi români la vârsta activă, cu pregătire profesională tehnică şi de înaltă specialitate, formaţi în România, pe bani grei ai poporului român şi care aveau datoria şi onoarea să participe cu ştiinţa şi puterea lor activă la dezvoltarea sustenabilă a ţării în care s-au născut şi au crescut, s-au format şi specializat, după care au luat drumul pribegiei şi dezrădăcinării, slujind interesele meschine ale exponenţilor globalizării negre, nu putem accepta ideea de imigrare a altor cetăţeni ai lumii, decât ideea de reîntoarcere a românilor noştri.
Îmi este greu, deci, să-mi expun o părere despre acest atât de controversat şi complex subiect al imigranţilor, cu atât mai mult cu cât nici nu se poate vorbi de un beneficiu privind sporul demografic. Este şi imoral şi chiar un pericol…, mai ales atâta timp cât nepoţi şi strănepoţi ai noştri se nasc, sporind demografia altor naţii. De unde şi forţa noastră să-i mai şi creştem, pregătim, formăm şi în ce condiţii, când acestea au o altă cultură, civilizaţie, ideologie etc.
# Să ne apărăm? Ziduri şi garduri la graniţe? Călcarea convenţiilor şi a obligaţiilor? Izolarea în ghetto-uri? Să-i admitem? Să fuzionăm? Familii mixte?
– Nu e nevoie să ne apărăm şi să construim ziduri şi graniţe. Ne trebuie oameni de stat care să trezească în rândul mai-marilor lumii conştiinţa păcii şi egalităţii între oameni. Trebuie eliminate marile discrepanţe între cei 2% bogaţi ai lumii, stăpâni pe 90% din resursele planetei, şi cei 98% săraci de pe mapamond.
