Urmăresc și eu, ca de altfel întreaga suflare a acestei ţări, grozăviile de la Caracal. Coroborând datele difuzate în media despre cazul respectiv cu cele ale unui dosar pe care îl am în lucru, mi-a venit ideea acestui articol, pentru că, aşa cum veţi putea remarca în cele ce urmează, căruţa cu proşti s-a răsturnat nu numai la Caracal…
…Când îţi începi activitatea ca procuror, printre primele dosare care îţi sunt repartizate sunt cele privind infracţiunea de abandon de familie, prin neplata pensiei de întreținere, art. 378, alin.1, lit. c, Cod penal, cauze considerate, deci, având nivelul minim de dificultate…
Legea cere câteva condiții pentru existența acestei infracțiuni, printre care și aceea ca neplata să aibă o durata de minimum 3 luni, fie că aceste 3 luni sunt consecutive, fie – și aici e o chichiţă! – disparate; este în logica lucrurilor să fie aşa, pentru că un debitor versat al unei asemenea obigații ar plăti doar la fiecare a treia lună și nu s-ar mai ajunge niciodată la tragerea sa la răspundere penală!
Or, un copil nu mănâncă din 3 în 3 luni…
În cazul de care mă ocup (preluat după emiterea de către procuror a ordonanţei de clasare, tocmai pentru a demonstra organelor de urmărire penală – Poliție și Parchet – că greşesc cu privire la modul de calcul al celor 3 luni, în alte cuvinte nu au habar de chestiuni elementare de drept penal, dar şi pentru faptul că nici măcar nu studiaseră actele dosarului!), beneficiara pensiei – elevă în clasa a-12-a la un liceu din Pitești, pentru că nu mai primise nicio sumă de bani de la mama biologică – debitoarea pensiei – de mai mult de 3 luni, s-a decis să-i deschidă acesteia dosar penal.
Concret, ea primise, potrivit mandatelor poştale ce au fost ataşate plângerii, următoarele sume: la data de 02.04.2018 pensia aferentă lunii martie 2018 (debitoarea chiar a menţionat, în mod expres, pe cupon, faptul că plata reprezintă ”pensie luna martie”); la 22.05.2018 pensia aferentă lunii aprilie 2018; la 02.07.2018 pensia aferentă lunii mai 2018; la 29.08.2018 pensia aferentă lunii iunie 2018, iar la 11.09.2018 pensia aferentă lunii iulie 2018; în niciunul din mandatele ulterioare celui din 02.04.2018 debitoarea nu a mai menționat pentru ce lună plătește, însă sumele trebuie relocate pe luni consecutive.
Prin familia cu suflet mare care o creşte, a ajuns la o doamnă avocat, căreia i-a expus situaţia și pe care a rugat-o să-i întocmească plângerea penală prealabilă, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
„Avocatura clandestină se practică la greu”
Din motive pe care nu le cunosc, avocata în cauză nu a încheiat – aşa cum era legal – contract de asistenţă juridică cu clienta sa (avocatura clandestină se practică la greu!), ceea ce ar fi avut drept consecinţă ataşarea la plângere a împuternicirii avocaţiale aferente; nici beneficiara pensiei nu a mai citit ce scrisese avocata în plângere, convinsă că nu putea scrie altceva decât ceea ce rezulta din copia cupoanelor mandatelor poştale pe care i le lăsase, ocupată fiind cu bacul; redactarea plângerii a avut loc în ianuarie 2019, iar din ea rezulta că „…ultima dată plătindu-mi pensie la sfârşitul lunii octombrie”(!); ea a fost depusă la Poliţia mun. Piteşti, unde a fost înregistrată sub nr. 1175/17.01.2019, iar apoi şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, unde a primit nr. unic 656/P/2019; ataşate plângerii au fost depuse însă copii de pe cupoanele mandatelor poştale la care am făcut referire și care contraziceau eroarea strecurată în plângere…
Dosarul penal format a fost repartizat spre instrumentare agentului-șef Neagoe Bogdan-Florin, din cadrul Secţiei 3 Poliţie Piteşti – organ de cercetare al Poliţiei judiciare.
În mod firesc, prima chemată pentru audiere, care a avut loc pe 25.02.2019, a fost beneficiara pensiei; fiind pentru prima dată într-o asemenea postură, devenită abia de un an majoră, aceasta a declarat, de emoție, că i-a fost plătită pensia inclusiv pentru luna octombrie 2018!
A fost exact ocazia așteptată de polițist: ce să mai stea şi să studieze copiile cupoanelor mandatelor poştale ataşate şi să o întrebe, concret, pe d-ra în cauză ce şi cum („D-ră, dar aţi ataşat plângerii nişte cupoane de mandate poştale care spun altceva decât afirmaţi dvs. în plângere!”); de altfel, există obligaţia legală a organului de urmărire penală de a corobora între ele toate mijloacele de probă ale dosarului! A doua zi, pe 26.02.2019, a şi întocmit referatul cu propunere de clasare, nefiind întrunită – se susține – condiţia ca durata pentru care pensia nu fusese plătită (până la depunerea plângerii) să fie de 3 luni, lunile apreciate ca neplătite fiind noiembrie şi decembrie 2018 (deşi, în realitate, la 01.01.2019 pensia nu era plătită pentru perioada iulie/august –decembrie 2018!); mai mult, chiar anchetatorul afirmă că aceste 3 luni trebuie să treacă „de la ultima plată efectuată” (deci, 11.09.2018 pentru – hai să admitem! – august 2018!).
„O întreagă armată de politişti și procurori nu sunt în stare să instrumenteze un dosar având ca obiect CEA MAI SIMPLĂ INFRACȚIUNE DIN CODUL PENAL”
La data de 20.03.2019 procurorul Mihai Andrei Gheorghe emite ordonanţa de clasare a cauzei, în formula abreviată, deci însuşindu-și în totalitate argumentele poliţistului…
După primirea ordonanței, beneficiara pensiei m-a contactat; deși e o speţă de avocat stagiar, am preluat cazul, așa cum arătam, revoltat de indolenţa şi nepăsarea cu care aşa-zişii „oameni ai legii” trataseră necazul unui copil bătut de soartă.
Am întocmit, astfel, plângere la prim-procurorul PJ Piteşti, în care i-am explicat, în amănunt, situaţia de fapt din cauză, în raport de dispoziţiile legale aplicabile („poate nu are timp domnul să studieze actele”).
Ţi-ai găsit!
Plângerea a fost respinsă („…procurorul a examinat cu obiectivitate mijloacele de probă administrate în cauză…”), însă culmea nesimţirii mi s-a părut obligarea creditoarei pensiei la plata unor cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 lei!
Este adevărat că textul de lege aşa spune, însă, la câte ilegalităţi fac aceşti procurori, o astfel de „ilegalitate” nu îi era imputată de nimeni prim-procurorului…
Oare acest „răsturnat” (şi mă refer aici foarte clar la prim-procuror) s-o fi gândit: de unde poate o elevă în clasa a 12-a, care dă bacul (ordonanța de respingere e datată 21.05.2019!), să facă rost de aceşti bani?
Am formulat plângere împotriva soluţiei de clasare la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Pitești; vă voi ține la curent…
Dacă o întreagă armată de polițişti și procurori nu sunt în stare să instrumenteze un dosar având ca obiect CEA MAI SIMPLĂ INFRACȚIUNE DIN CODUL PENAL, ce încredere să mai ai că tot ei pot lucra dosare mai complexe?
În acest sens, cu titlu de exemplu, pot informa cititorii că, tot pe rolul PJ Pitești, Poliţia judeţeană Argeş, se află dosarul 2750/P/2009, care pe 24.04.2019 a împlinit 10 ani de la înregistrare!
Şi nu are ca obiect cine știe ce infracţiune gravă: e vorba despre o delapidare de cca. 50.000 lei (soția, vânzătoare la magazinul firmei pe care cei doi soţi o aveau, a fugit în Italia, exact pe 27.02.2009, după ce vânzările din perioada anterioară, însumând cca. 50.000 lei, au fost băgate de ea în buzunar, și nu în casierie!). Așa cum scriam într-unul din articolele anterioare, în opinia mea, bazată pe o vastă experienţă profesională, polițiștii și procurorii nu vin la serviciu ca să rezolve în primul rând chestiunile profesionale, ci pe cele personale; iar dacă mai e timp şi pentru celelalte – fie…
Cele întâmplate la Caracal, cele descrise în prezentul articol, dar și în celelalte – pe care Jurnalul de Argeş a avut amabilitatea să mi le publice – ridică o problemă de sistem: cum sunt polițiştii și procurorii recrutaţi şi, respectiv, responsabilizați, astfel încât să devină, din analfabeţi funcționali (cum sunt cei descriși mai sus), profesionişti…
Este Nodul Gordian al chestiunii, pentru că sistemele din care fac parte se autoconservă, preferând să „ascundă gunoiul sub preș”, în loc să aplice legea…
…Vă relatam într-un articol anterior despre modul în care procurorul Toma Gh. de la PJ Topoloveni discuta, în fața Parchetului în care lucrează, ca la cârciumă, cu cel pe care „îl cercetase” pentru o faptă pe care un profesionist o „simte” imediat a fi o infracțiune, dar pe care dânsul – după o activitate de zeci de ani în Parchet! – a calificat-o ca fiind un litigiu civil, precum şi cu martori ai cauzei… Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Topoloveni a dispus, la plângerea mea, reluarea anchetei…
Am sesizat Inspecția judiciară cu cele de mai sus…
Răspunsul, deloc surprinzător pentru mine: sesizarea se respinge, pentru că dl. procuror Toma Gh. a avut, în acele momente, un comportament adecvat unui magistrat!
Dacă singurul for care poate cerceta procurorii – pentru fapte ce nu constituie infracțiuni – are o atitudine față de aceștia precum cea expusă, de ce ne mirăm că, în momente cheie – precum cele din noaptea fatidică de la Caracal – aceștia acţionează cum îi taie capul, habar neavând să aplice legea?
…………………………………………
Acum vreun an, am intrat în sediul Parchetelor din Pitești pe intrarea din spate, ducând un corp delict.
La ora intrării – 08,30 – nu erau decât 2-3 mașini în curtea interioară („magistrații au program flexibil”!); când am ieșit, peste vreo oră, curtea era full, dar numai cu mașini de mașini, cum se spune!
Dacă procurorii – dar și polițiștii – au salarii la care alții nici nu visează, nu ar trebui ca aceștia să aibă și o responsabilitate pe măsură?
Există, oare, vreun organism al Statului Român care să comensureze eficiența activității acestor organe de represiune penală?
Mi s-ar părea firesc să existe, iar dacă nu, să fie înființat, pentru că nu poți plăti, la infinit, niște analfabeți funcționali precum cei descriși mai sus, doar de dragul de a spune că avem poliţişti și procurori cu care luptăm contra criminalității!
29.07.2019
Avocat Gh. Ionescu-John
