Aurel Udeanu este un pseudonim. În acte îl cheamă, pe numele de familie, Curcă. Dar nu se putea ca pe un veritabil poet, argeșean, absent din toate dicționarele, să-l cheme Curcă. Și-a ales pseudonimul de la numele comunei în care s-a născut, la 15 ianuarie 1956, Uda.
După școala elementară urmată în comuna natală, a absolvit Liceul Pedagogic din Câmpulung Muscel. A fost cadru didactic la Târgoviște, oraș în care s-a stabilit, dar a păstrat permanent legătura cu Argeșul, participând la ședințe de cenaclu și la diverse activități literare. Pentru valoarea poeziei sale, a primit premiul Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România în anul 2014 și premiul revistei ARGEȘ în 2024.
A debutat târziu, cu volumul „Când Dumnezeu Se exilează-n tine” (de proză, în 2005), după care au urmat volumele de versuri „Femeia din creierul fiecăruia” (2008), „Edenul din doamna” (2010), „Plânsul utopic” (2013) și „Un trup. Doar lumina” (2023).
Volumele reprezentative sunt „Plânsul utopic” și „Un trup. Doar lumina”. Autorul a reușit să-și contureze timbrul personal prin asimilări organice și delimitări laborioase, forând în adâncime problematica existențială a pendulării dintre naștere și moarte și a relației cu dumnezeirea, cum arată Nicolae Oprea. Despre Aurel Udeanu au mai scris Traian T. Coșovei, Horia Gârbea, Radu Aldulescu, Dumitru Augustin Doman ș.a.
Din păcate, săptămâna trecută a aflat de la spital că are cancer. Fotografia prezentată aici ni-l arată ca tânăr învățător la o școală din Târgoviște, când începuse, timid, să scrie proză și poezie.
Citește și Varujan Vosganian: Portret al artistului la tinereţe (35)
Citește și Sergiu I. Nicolaescu: Portret al artistului la tinereţe (34)
0 Comentarii