După 27 de ani în care a slujit uzina fanion a județului și a României, cu toată priceperea și buna-credință de care a fost capabil, juristul Mircea Andreescu, nr. 2 în Direcția de Afaceri Publice de la Dacia-Renault, s-a pensionat. Și s-a întâmplat pe 13 septembrie, într-o zi însorită din toate punctele de vedere, meteorologic și sufletește. Pentru cine nu îl cunoaște, Mircea Andreescu este un om și o figură aparte în peisajul complicat de mediocru al vremurilor noastre. Profesional, el a fost pansamentul gastric între managementul francez și autoritățile publice locale și naționale. Ce stricau sau nu știau să mențină alții repara Mircea. Așa va rămâne în conștiința publică a colegilor de pe platformă, dar și a celor din administrația județeană sau centrală cu care a lucrat în decursul activității sale. Și cum cuvintele noastre pălesc în fața celor adresate de el colegilor, publicăm probabil cea mai frumoasă scrisoare de pensionare din istoria uzinei Dacia.

Stimați colegi,

Vine o vreme când Adevărul nu mai poate fi evitat, când confruntarea cu propriul suflet nu mai poate fi amânată, când trebuie să găsești timp și înțelepciune să te împaci cu tine!
Nu sunt doar niște vorbe. Cine ar risca să-și piardă sufletul știind că, dacă nu-i dai ce-ți cere, pleacă de la tine?!
Nu ignora puseul de înțelepciune care te îndeamnă să te întorci către tine, către sufletul tău și să te întrebi:
Sunt eu astăzi acela pe care mi l-am imaginat cândva, în visurile tinereții ?
Am reușit să păstrez nealterată inocența anilor de început?
Câte dintre idealuri mi s-au împlinit şi câte s-au năruit?
Am reușit să păstrez propriul echilibru, fără să-l afectez pe al celorlalți?
Am iubit valorile spirituale sau doar pe cele materiale?
Am ajuns acolo unde mi-am imaginat?
Mi-a plăcut drumul pe care l-am parcurs?

Am fost marcat dintotdeauna de îndemnul lui Immanuel Kant: „Fii ceea ce ești, adică ridică-te la ceea ce poți deveni!”.
Nu este un îndemn orgolios, ci doar unul care îți reamintește că este o măsură în toate. Este o pledoarie pentru bun-simț, pentru o întrebuințare onestă, dar și generoasă, a propriilor abilități. Și cum nu poți fi generos prin reprezentare, trebuie să te implici, să fii tu. Este un îndemn care-ţi spune că nu-ţi poți depăși condiția oricum, fără să-ti riști credibilitatea.

Mi-a plăcut ceea ce a trebuit să fac!
Mi-a plăcut că am reușit să fiu eu!
Am cunoscut oameni deosebiți și am trăit vremuri interesante!
Dacă am reușit să fiu bun, împărțim în egală măsură meritele, dacă am fost rău, de asemenea!
Așadar, după 42 de ani de activitate, din care 27 la Dacia Renault, a venit vremea să mă dedic exclusiv unor proiecte și provocări personale.
La finalul acestei săptămâni, în 13 septembrie 2019, la împlinirea a 171 de ani de la luptele din Dealul Spirii – ultima confruntare armată de pe teritoriul românesc dintre structuri militare ale Țării Românești și un corp de armată otoman – se va desăvârși ultima mea zi la Dacia Renault.
În încheiere, vorba lui Marcus Aurelius, vă urez să aveți puterea de a accepta ceea ce nu puteți schimba, curajul de a schimba ceea ce puteți și înțelepciunea de a distinge între acestea două!
Cu prețuire,
Mircea ANDREESCU