# Interviu cu Alexandra Grigorescu, cea care a adus relicvele sacre ale lui Buddha, la Piteşti. Timp de trei zile, începând de vineri 10 iunie, Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” a găzduit o expoziţie neobişnuită. Sub aparenţa unor minuscule pietre preţioase, depuse pe un altar amenajat în sala de conferinţe a bibliotecii, relicvele sacre ale lui Buddha Shakyamuni şi ale altor 40 de maeştri tibetani purificaţi au putut fi vizualizate de către sute de argeşeni şi pelerini. Piteştiul este primul oraş din România în care au poposit moaştele maeştrilor, itinerariul continuând cu Arad.
Fie din curiozitate, fie dintr-o chemare lăuntrică, oamenii au trecut pragul micului sanctuar itinerant din spaţiul bibliotecii şi, îndrumaţi de organizatori, au înconjurat în sensul acelor de ceasornic altarul din centrul sălii, s-au rugat pentru pace şi armonie, făcând ritualul îmbăierii lui Buddha şi au primit binecuvântarea de la o călugăriţă budistă, prin punerea pe cap a unui recipient conţinând relicve ale lui Buddha. Coordonatoare a acestui proiect şi organizatoare a expoziţiei a fost Alexandra Grigorescu, fondatoarea primului centru de budism tibetan din România şi patroana restaurantului chinezesc din Piteşti.
„De mică am fost atrasă de Orient, iar acum am ajuns studentă budistă”
# În ce conjunctură aţi ajuns să fondaţi un centru budist într-o ţară cu tradiţie creştin ortodoxă, cum e România?
– Am trecut dincolo de conceptele pe care mi le-a impus societatea. Nu am dorit să accept ceea ce mi se spune să accept, ci am dorit să caut singură. Am studiat ortodoxia şi am mers în profunzime, până am ajuns la creştinismul ezoteric. L-am luat ca şi etapă de studiu şi mi-am propus să studiez şi budismul, ca să decid încotro am chemare. Nu am vrut să mă opresc la nivelul de credinţă oarbă şi impusă prin teama de Dumnezeu. Eu pe Dumnezeu îl percep ca pe o mare iubire.
# Aţi avut ocazia să călătoriţi în Orient şi să luaţi contact cu această religie direct de la sursă?
– Am fost în China, mi-a plăcut foarte mult. Au fost foarte interesante slujbele pe care le-am văzut acolo. Erau temple pe şapte nivele, pe munţi, iar publicul avea acces numai până la nivelul al treilea. Mai sus era permis numai călugărilor.
# Aţi fost şi în Tibet?
– În Tibet, nu. Mi-aş dori, dar nu mai este posibil în această existenţă. Pentru că am adus Tibetul la mine (râde). Am fost şi în India. Am vizitat temple hinduse. Am fost şi prin moschei, am asistat şi acolo la slujbe. Sunt foarte deschisă şi mi-a placut şi îmi place asta. Pentru că oriunde, în toate religiile există Dumnezeu. Şi ceea ce contează este ca fiecare dintre noi să ne eliberăm de conceptele rigide. Desigur, fiecare să meargă pe drumul său. Dar nu cu frică, ci cu iubire. Când te duci la biserică, nu trebuie să simţi teamă de vreo pedeapsă divină, ci bucurie, armonie.
# Cum aţi reuşit să aduceţi Tibetul la noi?
– Căutând pe internet, l-am cunoscut pe Thubten Saldon, care lucrează la un centru în Italia. A fost călugăr de la vârsta de 10 ani până la 29 de ani, după care a continuat în centrele budiste ca traducător. A tradus din tibetană texte vechi, texte sacre într-o multitudine de limbi.
# Dumneavoastră sunteţi şi proprietara unui restaurant chinezesc în Piteşti. Înţeleg că aveţi o adevarată pasiune pentru Asia.
– Da, de mică am fost atrasă de Orient, iar acum am ajuns student budist.
(Adriana Gândilă)
