MAKE
• (Episodul 1)
Evreii din Europa se simt mai duşmăniţi de la momentul atacului Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului, o percepţie care a fost sondată de Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale (FRA).
Potrivit datelor din raportul întocmit de FRA, aparent, antisemitismul a crescut accelerat în perioada octombrie-decembrie 2023, astfel:
-Austria, incidentele antisemite au crescut cu peste 400% în perioada octombrie-decembrie 2023, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2022, ajungând la 720 de incidente faţă de 169.
-În Belgia, 91 rapoarte de incidente antisemite între 7 octombrie 2023 şi 15 ianuarie 2024, ceea ce reprezintă de 10 ori mai mult decât incidentele raportate în aceeaşi perioadă în anii 2022-2023
-În Cehia, numărul incidentelor antisemite s-a dublat anul trecut comparativ cu 2022
-În Danemarca cele 121 incidente antisemite înregistrate în 2023 reprezintă o creştere de 1200% a incidentelor raportate în 2022 (doar 9 cazuri).
-Franţa – 1676 de cazuri de antisemitism raportate în 2023, faţă de 436 cazuri în 2022
-În Germania, în perioada 7 octombrie-9 noiembrie 2023 au fost înregistrate 994 de cazuri de antisemitism, ceea ce înseamnă o medie de 29 incidente pe zi, faţă de 7 incidente pe zi pentru aceeaşi perioadă din anul 2022
-Numărul cazurilor de antisemitism a crescut în Polonia în anul 2023 cu 800% comparativ cu anul 2022
-în Suedia cu 400% în perioada 7 octombrie-31 decembrie 2023 comparativ cu aceeaşi perioada a anului 2022, adică 110 cazuri faţă de 24.
În această statistică, ţara noastră nu apare, dar se menţionează că 27% din evreii respondenţi din România au declarat că au trecut printr-o formă de antisemitism în ultimele 12 luni. (George Marinescu)
• Minciunile ruseşti
Lumea s-a umplut cu minciuni ruseşti, astfel că însăşi Universitatea americana Harvard este sursa unui raţionament abracadabrant emanat anul trecut, prin care Israelul este „în întregime responsabil” pentru uciderea, răpirea şi violul cetăţenilor săi, iar ceea ce li s-a întîmplat lor nu este nimic altceva decît „libertatea de exprimare” a combatanţilor Hamas (1) .
Antisemitismul tîmpeşte.
Din păcate, antisemitismul tîmpeşte tot mai multă lume, pe măsura ce el a explodat în lume, în Europa şi aici, în ţărişoara noastră, în România.
Această explozie este indubitabil alimentată de extremismul guvernului israelian, de modul radical şi inuman în care îşi manifestă superioritatea militară în Fîşia Gaza, cu zeci de mii de palestinieni morţi, sute de mii de răniţi şi milioane de strămutaţi (aceştia din urmă torturaţi prin expunere la sete şi foame).
Dar, antisemitismul este, totuşi, altceva decît opoziţia la politica guvernului israelian şi, deşi în faţa morţii şi a torturii, distincţiile devin simple preţiozităţi, noi înşine, slavă Domnului!, nu sîntem implicaţi decît ca atitudine cetăţenească în acest război din Orientul Mijlociu şi de aceea avem privilegiul să putem distinge alte surse care întreţin şi înteţesc antisemitismul.
Deci, da, prostia guvernului israelian este cea care face ca evreimea să fi concentrat ura planetei, doar nişte proşti pot uita miile de ani de antisemitism şi manifestările lui mergînd pînă la intenţia de exterminare la care hitlerismul a ajuns secolul trecut.
Acest articol nu se ocupă de aspectul evident al politicii greşite a guvernului israelian.
Acest articol nu se ocupă de aspectul evident că antisemitismul european creşte pe măsură ce creşte numărul migranţilor, acceptaţi în Europa, din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, unde antisemitismul este tradiţie de familie.
Articolul acesta se ocupă de fenomenul mai subtil prin care antisemitismul a devenit folositor ruşilor.
Lumea s-a umplut de minciunile ruseşti actuale, ale căror origini tradiţionale se întind, probabil, pînă pe la 1884, cînd Ohrana a produs „Protocoalele Înţelepţilor Sionului”, ca să abată nemulţumirea din Rusia ţaristă către o imaginară conspiraţie mondială evreiască.
Anti-Defamation League (ADL) numeşte „Protocoalele Înţelepţilor Sionului” drept „probabil cel mai influent text antisemit scris vreodată” care „continuă să inspire antisemiţi şi în prezent”.
Noi înşine putem constata puterea urii antisemite, cînd faptele şi cronologia lor în conflictul din Orientul Mijlociu devin irelevante.
De exemplu, antisemitismul admite că Israelul a meritat să-i fie ucişi peste o mie de cetăţeni ai săi şi răpiţi peste 250, deoarece iată cu cîtă cruzime îşi desfăşoară războiul din Fâşia Gaza, unde a ucis mai mult de 38 de mii de oameni.
Reacţia disproporţionată a Israelului la acţiunea feroce a Hamas, a devenit justificare pentru acţiunea iniţială a Hamas.
Concluzia: acţiunea feroce a Hamas a fost justificată.
Dacă nu eşti atent la inversarea succesiunii cauză-efect, eşti gata-gata să fii de acord, iar atenţia este distrasă dacă naraţiunea este însămînţată pe fond antisemit, (fie el doar latent).
Acesta este un tipar rusesc.
Nu rusii l-au inventat, dar propaganda lor îl practică pe scară largă şi poate fi recunoscut în explozia antisemitismului în România, în Europa şi în lume.
• Afacerile teritoriale ruseşti
Astfel de intoxicare distruge discernămîntul, iar subiecţii manipulării nu îşi mai dau seama că lupta de eliberare de sub ocupaţie sau discriminare nu are nici un fel de legătură cu uciderea unor oameni nevinovaţi, aşa cum palestinienii au făcut-o pe 7 octombrie 2023.
Cu doar două zile înainte, în 5 octombrie anul trecut, Vladimir Putin a declarat la Forumul Valdai de la Soci:
„Criza din Ucraina nu este un conflict teritorial”, ci este „despre principiile care stau la baza noii ordini internaţionale” (2) .
Hodoronc-tronc!
Pînă atunci, ştiam că intervenţia specială rusească în Ucraina era despre denazificarea evreilor, căci Volodimir Zelenski este evreu.
Serghei Lavrov a arătat că asta nu este vreo contradicţie, căci, prin vinele lui Hitler curgea sînge evreiesc şi deci evreii nazişti sînt cei mai aprigi antisemiţi.
De aici decurge concluzia imbecilă că intervenţia militară specială rusească din Ucraina a urmărit să-i împace pe evrei cu ei înşişi, deoarece îşi purtau o ură neîmpăcată.
Desigur, mai avem şi scenariul conform căruia Zelenski vrea să mute Israelul în Ucraina, dar comentariul asupra lui îl las pentru momentul la care prima sută de milioane de evrei ocupă Kievul (apropo, populaţia evreiască mondială este de aproximativ 15 milioane de persoane).
Şi pe cînd toată lumea era perfect lămurită că ruşii au o motivaţie anti-antisemită în Ucraina, hodoronc-tronc!, aflăm că ăsta nu este un conflict teritorial, ca şi cînd cineva ar fi suspectat că Rusia vrea să pună mîna pe ceva teritorii.
Păi, ce teritorii, ha,ha, – rîde Putin – nu avem noi Siberia, Siberia de Est şi Orientul Îndepărtat al Rusiei?
Trebuie să fi fost cineva care să-l fi acuzat de lăcomie teritorială.
Adevarul este că Rusia este cea mai întinsă ţara din lume, astfel că, în 1867, Ţarului Alexandru al II-lea i-a prisosit Alaska şi a vîndut-o americanilor pentru 7,2 milioane de dolari (aproximativ 140-150 de milioane de dolari în banii de astăzi); de atunci şi pînă acum, aurul extras de americani din Alaska, la preţurile de astăzi, se ridică la circa 76 de miliarde de dolari.
Adică, americanii şi-au scos de peste 500 de ori mai mulţi bani, decît le-au dat ei ruşilor.
Asta este o ruşine istorică.
Înţelegem de aici ori că pe ruşi nu îi interesează afacerile teritoriale, ori că se comportă prosteşte teritorial.
Întrucît Rusia are experienţă în tranzacţii cu teritorii, haideţi să vedem ce fel de afacere face cu teritoriile ocupate în Ucraina.
Rusia a ocupat circa 119.000 kilometri pătraţi din teritoriul Ucrainei, după invazia sa la scară largă din februarie 2022; terenul, privit ca proprietate imobiliară, la un preţ „conservator”, în medie, de 10 dolari pe metrul pătrat, ajunge la 1,19 trilioane de dolari.
La asta se mai adaugă Crimeea – 260 de miliarde de dolari şi părţi din Doneţk şi Lugansk – încă 160 de miliarde de dolari, ocupate mai înainte.
În total, Rusia şi-a însuşit o proprietate imobiliară de, să zicem, aproximativ 1,6 trilioane de dolari.
Spre deosebire de Alaska, Ucraina este o afacere bună (3).
(3) Desigur, calculul acesta care ar îngrozi orice contabil, porneşte de la o supoziţie fantezistă a valorii metrului pătrat de teren ucrainean şi continuă fără să menţioneze costurile cu tehnica (armamentul), consumabilele (rachete, bombe, gloanţe, etc.), organizare, hrana, cazarea, echipamentele şi toate celelalte.
La „toate celelalte” intră compensaţiile băneşti acordate familiilor celor 180 de mii de soldaţi ruşi ucişi şi celor 320 de mii de răniţi.
Dar, cu toate astea, este evident că asta a fost o afacere foarte bună şi, pe măsura ce trece timpul, devine din ce în ce mai bună, pentru că se amortizează costurile fixe, de exemplu morţii.
Deci, Putin îşi dă seama brusc, după doi ani de război antisemit, că acesta nu este un conflict teritorial, ci este despre principiile care stau la baza noii ordini internaţionale (recunosc că această frază abuzează intelectual orice minte sănătoasă, pentru că nici unul dintre elementele pe care le agregă nu are legătură cu celelalte).
El a avut opt ani la dispoziţie să-şi dea seama că ocuparea Crimeei este despre principiile care stau la baza noii ordini internaţionale, dar nu şi-a dat seama.
• Principiile pentru care luptă Rusia
Putin nu ar trebui învinovăţit că nu şi-a dat seama, pentru că, de fapt, nimeni nu şi-a dat seama şi, în realitate, el e primul care şi-a dat seama că Rusia nu luptă pentru teritorii ucrainene, ci pentru câteva principii fundamentale pe care le-am sintetizat astfel:
1.Securitatea Naţională şi Suveranitatea:
Putin subliniază importanţa suveranităţii statelor şi dreptul acestora de a-şi decide propriul destin fără interferenţe externe [Nota autorului – se observă că aici nu intră în discuţie şi drepturile Ucrainei].
(El vede intervenţiile occidentale şi extinderea NATO ca ameninţări la adresa securităţii Rusiei.
2.Multipolaritatea:
Putin promovează o ordine internaţională multipolară în care puterea este distribuită între mai multe centre de influenţă, nu dominată de Statele Unite şi aliaţii săi occidentali. Aceasta include recunoaşterea şi respectarea intereselor legitime ale altor puteri majore, precum Rusia şi China [Nota autorului – de fapt, este vorba despre Rusia, China apare doar pentru că este inevitabilă, aflîndu-se mai sus în ierarhia mondială].
3.Respectarea Normelor Internaţionale:
Rusia susţine că acţiunile sale, inclusiv anexarea Crimeei şi sprijinul pentru separatiştii din estul Ucrainei, sunt în conformitate cu normele internaţionale, în contrast cu ceea ce percepe ca fiind încălcări ale dreptului internaţional de către Occident în diverse conflicte – Irak, Libia, Siria. [Nota autorului – este ca la definiţia corupţiei: corupţia este ceea ce fac ceilalţi].
4.Rezistenţa la Hegemonie:
Putin critică dominaţia occidentală, în special a Statelor Unite, în afacerile globale, argumentând că această hegemonie este destabilizatoare şi injustă. El pledează pentru o distribuţie mai echitabilă a puterii şi influenţei pe scena mondială [Nota autorului – este vorba despre Rusia, din nou; pe timpul Pactului de la Varşovia, hegemonia Uniunii Sovietice era stabilizatoare şi justă].
5.Dialog şi Diplomaţie:
Deşi conflictul din Ucraina este intens, Putin a vorbit despre necesitatea dialogului şi a negocierilor pentru a rezolva disputele internaţionale. El acuză Occidentul de refuzul de a negocia în mod serios şi de impunerea propriilor reguli şi condiţii [Nota autorului – totuşi, Occidentul nu a invadat Rusia, ci Rusia a invadat Ucraina].
Prin aceste principii, Putin încearcă să argumenteze că acţiunile Rusiei nu sunt pur şi simplu agresiuni teritoriale, ci sunt parte a unei lupte mai ample pentru o nouă ordine mondială care să fie mai echitabilă şi mai respectuoasă faţă de suveranitatea şi interesele tuturor statelor, nu doar ale celor occidentale.
Problema este că nici unul din aceste cinci principii nu este un principiu, pentru că principiul este o normă de conduită aplicabilă tuturor, în fiecare caz, ori aici este vorba numai şi numai despre ceea ce favorizează Rusia (China este la pachet), dar defavorizează Ucraina.
Citește și:
- Statul Paralel a operat şi în Argeş. Patronul „Metabet” confirmă că a fost presat în celulă ca să-şi vândă afacerea
- Îl are pe conştiinţă directorul Armand Chiriloiu pe inginerul silvic Sever Pahonţu? (3) / Gheorghe Davidescu: „Chiriloiu s-a ocupat de Pahonţu până l-a băgat în groapă”
- Martori ai Parchetului într-un dosar de braconaj, doi vânători au fost suspendaţi pe trei ani din AJVPS Argeş!
• Unde dai şi unde crapă
Deutsche Welle a relatat cum, la sfîrşitul anului trecut, după mult timp de interdicţie a protestelor, autorităţile egiptene au permis manifestaţiile de solidaritate pro-palestiniene.
Manifestanţii s-au îndreptat din obişnuinţă spre Piaţa Tahrir din Cairo, centrul simbolic al protestelor din 2011 din Egipt, parte din aşa-numita mişcare pro-democraţie „Primăvara Arabă”, care în cele din urmă l-a răsturnat pe fostul dictator egiptean Hosni Mubarak.
Acolo, scandările pro-palestiniene pentru care primiseră permisiunea în acord cu autorităţile, s-au schimbat prin contagiune istorică în refrenul din 2011, „Pâine, libertate, dreptate socială!”, îndreptat contra autorităţilor egiptene (4) .
Acesta este un exemplu că solidaritatea internaţională cu lupta palestinienilor face joncţiunea cu o multitudine de probleme fie locale şi specifice, fie generale.
Iar lupta de clasă este doar una dintre ele.
Dacă Rusia se vede pe ea însăşi luptînd nu pentru teritorii, ci pentru principii, atunci devine un vehicul al principiilor, chiar dacă, de fapt, ea a declanşat cel mai primitiv război de cucerire.
Războiul porneşte de la ceva şi se trezeşte că are alt motiv, Putin vrea să-şi refacă Uniunea Sovietică şi devine campionul Sudului Global în căutarea dreptăţii şi echităţii.
Este un exemplu de unde dai şi unde crapă.
SUA şi Uniunea Europeană trebuie să sprijine acum două crize, Ucraina şi Israel, gestionând în acelaşi timp o ameninţare chineză la adresa Taiwanului şi o ameninţare nord-coreeană la adresa Coreei de Sud şi Japoniei.
Antisemitismul este cel mai bun numitor comun pentru războiul rusesc din Ucraina, lupta de eliberare palestiniană, emanciparea Sudului Global, creşterile populismului, naţionalismului şi suveranismului din Europa, împotrivirea la globalism şi neo-marxism.
Evreii sînt vinovaţii milenari pentru toate relele lumii, ei sunt vinovaţi că omenirea a ajuns în fundătura datoriilor, sclavia care ne adînceşte în sărăcie.
Ura împotriva evreului ne uneşte contra unui singur duşman, ceea ce simplifică totul.
Explicaţia că, de fapt, este necesară o altă organizare omenească nu are nici un fel de şanse în faţa simplificării pe care o aduce antisemitismul.
Articol preluat din ziarul Bursa.ro
0 Comentarii