# Nu vă sperie gândul că ați putea să pierdeți?
– Să pierd, ce?!
# Locul în Parlament.
– Nu l-am avut niciodată! Nu mă număr printre cei care au prins rădăcini acolo şi au făcut din asta o meserie şi o sursă de îmbogăţire.
# Aveţi o casă frumoasă. O maşină mai aleasă …
– Dar nu din activitate politică. Nu am fost nici măcar consilier comunal. Nu am primit bani de la buget. Nici mulţi, nici puţini. Nu am fost în consilii de administraţie. Nu am asfaltat drumuri. Nu am fabricat şi nu am plantat borduri şi pavele. Nu am afaceri comerciale. Nici contracte cu statul. Trăiesc la un nivel care ar trebui să fie unul obişnuit pentru fiecare cetăţean normal… Toată această avere, care se află la vedere, este …
# Ştiu, cinstită! Aşa declară oricine!…
– Nu am fost anchetată, judecată, tăvălită prin ziare. Am plătit impozit pe fiecare leu câştigat!
# Dar unii colegi din partidul din care faceţi parte …
– Treaba lor … Nu sunt răspunzătoare pentru păcatele altuia, dacă le are… De altfel, nu am fost înregimentată politic ani de zile, deşi am avut solicitări din mai multe părţi.
# Nu v-ați pus problema că aţi fost racolată tocmai ca să spălaţi puţin faţa clasei politice atât de şifonate?
– Pe mine, altceva mă interesează. Altul este scopul meu …
# Şi invers, nu vi se pare că vă trage în jos această situaţie a partenerilor politici, unii dintre ei compromişi? Ştiţi cum se spune: „toţi o apă şi un pământ!”
– Nu sunt spălătoreasă de rufe murdare! Şi nici preş de şters pe picioare!
# Neutră? Indiferentă? Ochii închişi? Compromisuri?
– Nu mă duc acolo nici să mă odihnesc, nici să casc, să dormitez, să visez! Dar nici să-mi consum timpul şi energia în lupte de hărţuială inutile. Sunt hotărâtă să mă bat pentru legi care să aşeze ţara pe temelii trainice.
# Să nu-mi spuneţi că sunteți singură împotriva tuturor …
– Nu! Dar nici nu mă sprijin în proptele! Nici nu sunt dusă în cărucior! Oi fi eu ultima venită în politică, dar nu sunt intrusă!… Am proiecte necesare pentru care merită să te baţi.
# Puteți însă să și pierdeți …
– Dar de ce luaţi în discuţie doar varianta înfrângerii?
# Pentru că şi dvs. aţi luat-o în calcul. Cât despre succesul pe care vi-l urez, vom vorbi la timpul său. Deocamdată, spuneţi-mi sincer, nu v-ar durea să pierdeţi?
– Poate că da. Dar nu m-aş considera învinsă din slăbiciune. Nu uitaţi că este vorba de un contracandidat înarmat şi blindat. Ministru în actualul guvern, susţinut de putere, de premier şi preşedintele Senatului, de două partide aflate deocamdată pe val, iar financiar de un mare magnat…
# Să înțelegem că aţi avut un curaj de nedescris…
– Trebuia să-l aibă cineva!
# Dar dacă aţi afla, ulterior, că s-ar fi convenit să fiţi sacrificată din interese obscure?
– Deocamdată, nu-mi fac astfel de probleme… Cât despre sacrificiu, v-am spus, nu am nimic de sacrificat! Nu-mi pierd nici funcţii în stat, nici participări la privatizări, nici licitaţii pentru salubrizări sau deszăpeziri, nici contracte pentru furnizări de electricitate…
# Dar demnitatea?
– Cred că va spori! Sunt intelectualul care nu mai poate fi acuzat că se ţine deoparte din laşitate. Sunt femeia care îndrăzneşte să iasă din comoditate şi din pasivitate ca să se arunce în vâltoare…
# Par idealuri măreţe, mai ales că sunt destul de multe femei în Parlamentul României și nu au confirmat…
– Nu vi se pare că sună puțin a misoginism ceea ce spuneți?
# Poate, dar realitatea românească nu a adus în prim plan decât femei care nu au confirmat în poltică, și nu vreau să dau exemple pentru că le știe toată lumea. Recunosc, sunt și exemple de femei care au egalat şi au depăşit mulţi bărbaţi de stat valoroşi în politică, dar prin alte părți, și mă refer la Margaret Thatcher sau Angela Merkel… Le aştept şi în tranziţia noastră care pare fără sfârşit… Daţi-ne dvs. măcar un bob de speranţă!
Interviu realizat de Andrei Toader
