Alexandru Mirodan, cofondatorul Teatrului de Comedie din Bucureşti

Dramaturg, gazetar, traducător şi istoric literar român de origine evreiască, Alexandru Mirodan, pseudonim al lui Alexandru Zissu Saltman s-a născut la 5 iunie 1927 în comuna Budeasa, judeţul Argeş și a decedat la 10 martie 2010 la Tel Aviv, în Israel. Este fiul lui Netty (născută Thierer) şi al lui Herman Saltman, expert contabil. Învaţă în Bucureşti la Liceul „Principele Carol” (1937-1940), Liceul Teoretic Evreiesc (1940-1944) şi la Liceul „Matei Basarab”, unde ia bacalaureatul în 1945. Se înscrie în acelaşi an la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii bucureştene, iar un an mai târziu şi la Drept, dar nu îşi va finaliza studiile. În schimb, va fi absolvent al unor cursuri de 2 ani la Universitatea serală de marxism-leninism.

În 1977 emigrează în Israel

Alexandru Mirodan intră în gazetărie în 1945, ca redactor la „Tinereţea”, „Tânărul muncitor” şi „Scânteia tineretului”. Trece secretar de redacţie la „Gazeta literară” (1954-1956), redactor la „Scânteia” (1956-1957), „Teatrul” (1957-1959) şi din nou la „Gazeta literară” (1959-1960), colaborând şi la alte publicaţii. Co-fondator, alături de Radu Beligan, al Teatrului de Comedie (1961), lucrează aici în calitate de consilier artistic.
În 1977 emigrează în Israel, unde va fi mai bine de 10 ani angajat la Eth Hatefutsoth, muzeul diasporei, din Ramat Aviv. Din 1987 editează la Tel Aviv revista „Minimum”, al cărei director va fi. Este prezent cu însemnări, cronici, articole de atitudine socială în revistele de limbă română „Viaţa noastră”, „Revista mea”, „Izvoare”, „Ultima oră” etc. Publică prima scriere literară, piesa Ziariştii, în „Viaţa românească” (1953), reprezentată anul următor la Teatrul Naţional din Bucureşti. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Scrierile sale teatrale și anume Cerul nu există (1957), Cineva trebuie să moară (1958), Celebrul 702 (1960), Şeful sectorului suflete (1962), Noaptea e un sfetnic bun (1963), Primarul Lunii şi iubita sa (1969) etc. au fost tipărite în volume sau puse în scenă la principalele teatre din România, precum şi în Italia, Grecia, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Cuba, Ungaria, India, Cipru, Bulgaria, Turcia. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1957) şi cu Premiul Academiei Române pentru comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii şi dramatizări pentru radio, cinematografie şi televiziune.

Celebrul 702, prima piesă pusă în scenă la Teatrul de Comedie

Sinteză între teatrul cu mesaj politic orientat conjunctual şi teatrul bulevardier, întemeiată mai mult pe o replică scânteietoare decât pe profunzimea situaţiei dramatice, piesa Ziariştii aşează în prim-plan devotamentul tinerilor ridicaţi de jos pentru cauza celor oropsiţi de reprezentanţii dornici de îmbogăţire ai noului regim, constituiţi în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui Mirodan un stil sentenţios şi neapărat spiritual, subtil cu ostentaţie şi, bineînţeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de şabloane.
Pendulând între planul real şi cel imaginar, Şeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendenţa lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numeşte aici Gore, este meteorolog şi la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Şeful” ar fi, la rându-i, un alt Cerchez, gata oricând să jongleze cu aforisme şi paradoxuri debitate cu aplomb. Obsesia dramaturgului e de a avea replică, cât mai deşteaptă şi subţire. În Noaptea e un sfetnic bun e vorba de dramă. Drama este a inginerului Anatol, om cu experienţă vastă şi de o neîndoielnică bună-credinţă, însă prizonier al unor convingeri orgolioase şi definitive. Abia în urma unui grav accident, cuprins de remuşcări, el îşi va înţelege greşeala, renunţând la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuşi pe făgaşul unei satire convenţionale, condimentată cu efecte de piesă poliţistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al eroului să fie artificios, neconvingător. Un miez de tragedie se află în scurta piesă, stridentă şi declamatorie, Cineva trebuie să moară, a cărei acţiune se desfăşoară în curtea Atelierelor Griviţa în februarie 1933. Piesă ocazională, Cerul nu există se inspiră din evenimentul lansării sateliţilor artificiali. Lucrare preferată a lui Mirodan, Camuflaj evocă, într-o manieră voit lipsită de rigoare istorică, premiera piesei Steaua fără nume din 1942.
Celebrul 702, prima piesă pusă în scenă la Teatrul de Comedie, e un pamflet dramatic, avându-şi sursa într-un eveniment care a răscolit America celui de-al şaselea deceniu al secolului trecut. Ca şi Cheryl Chessman, prototipul real, a cărui condamnare la moarte a fost mereu amânată timp de 12 ani deoarece redactarea „isprăvilor lui” reprezenta o afacere strălucită, personajul principal al piesei lui Mirodan e, după atâtea îngrozitoare spovedanii sub teroarea morţii implacabile, un ins regenerat sufleteşte. Frământările lui rămân însă insesizabile. Şarja e aceea care primează.

A fost bursier al Fundaţiei „Ford” din Statele Unite și laureat al Premiului „I.L. Caragiale” al Academiei Române

Inspirată de primele grefe de cord, Transplantarea inimii necunoscute pare, curios, dominată de blazare, de scepticism, pe un fond de melancolie, pe când Primarul Lunii şi iubita sa, scrisă nu mult după prima aselenizare, e o încercare de meditaţie, în spirit umoristic, asupra relelor de pe pământ. Despre unele lipsuri, deficienţe şi neajunsuri în domeniul dragostei, o comedie cu un umor ca la spectacolele de revistă, uneori chiar de un gust îndoielnic, semnalează cât de mult s-a subţiat vechiul filon al înzestrării sale de autor dramatic. Succesul lui Mirodan în anii realismului socialist a fost enorm. Lucrările cu adevărat importante i-au apărut însă după emigrarea în Israel. Dicţionar neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română (I-II,1986-1997) este o istorie a literaturii produse de scriitorii evrei de limbă română, contaminată de spirit călinescian. Observaţia morală se află şi aici în prim-plan, profilul personalităţii unui om domină judecata estetică asupra operelor acestuia, stilul este cuceritor prin vervă, nonconformism, deschidere analogică. Şi însemnările pe teme curente din Ocolul pământului într-un surâs (1980) îmbină scepticismul, umorul, inteligenţa observaţiei cu capacitatea de a defini exact, în puţine cuvinte, o situaţie politică. Contract special de închiriat oameni (1983) este cea mai izbutită producţie dramatică a lui Mirodan, imaginând situaţii exemplare pentru a deconspira prezenţa antisemitismului într-o „lume fără evrei”. Printre premiile literare obținute de argeșeanul Alexandru Mirodan menționăm Premiul „Sion”, Premiul „Iacob Groper” al Agenţiei Evreieşti și Premiul Ministerului Învăţământului şi Culturii din România, 1957. De asemenea, Mirodan a fost bursier al Fundaţiei „Ford” din Statele Unite și laureat al Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române, 1962.
M.I.