Am cunoscut-o pe Maria Alexandra Iliescu în urmă cu zece ani, când debuta, ambițios, cu un roman. Am revăzut-o, tânără doamnă ingenuă, licențiată în Drept și în Jurnalism, în ajunul sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Lansa, la Biblioteca Județeană Argeș, cea de-a zecea carte – a cincea de poezie – Mărturii dintr-un colț de timp.
Maria Alexandra Iliescu a crescut literar parcă peste noapte. Amintitul volum, publicat anul acesta, la Editura Tiparg, este el însuși probă grea, de necontestat de instanțele vorbelor frumoase. Scris în limbile română, franceză, engleză și germană, Mărturii dintr-un colț de timp abordează temele clasice ale creației universale: relația ființei umane cu timpul, cu trecutul în special, nevralgia amintirilor, neliniștile radicale, care tulbură echilibrul unei vieți, registrul ecourilor generate de-o percepție resemnată asupra lumii din care autoarea nu se poate extrage. Formula de abordare este modernă: versuri scurte, al căror centru de iradiere este verbul, aproape mereu la timpul prezent, comunicări succinte care, fără să fie codate, lasă impresia unor mesaje construite pe mai multe paliere, o metaforă în general aspră, gravă, definitivă.
Cu prilejul lansării de la Biblioteca Județeană Argeș, autoarea i-a avut alături, în prezidiu, pe prozatorul și publicistul Marin Ioniță, mentorul ei din liceu, pe editorul Adrian Sămărescu, pe poeta Allora Albulescu și pe elevii-recitatori de la Școala Nicolae Simonide din Pitești – grupa mică a Cenaclului Liviu Rebreanu. În sală, mama, sora, bunicii, soțul, prietenii și curioșii să vadă de-aproape o scriitoare atât de tânără și de grațioasă.
DENISA POPESCU MARTIN
0 Comentarii