- Dan Andronic. 4 ianuarie 2026
Din cuprinsul articolului
- Miză economică a arestării
- Petrolul din Venezuela extrem de dorit
- Problema de miliarde a rafinăriilor americane
- Miza finală
Istoria are un simț al umorului destul de macabru și o memorie care nu iartă, iar ceea ce vedem astăzi, 4 ianuarie 2026, pare desprins dintr-un scenariu pe care „sistemul” l-a scris în culise cu mult timp înainte. Un joc pe care marile puteri, SUA, China, Rusia îl înțeleg exact.O analiză făcută pe Sky News m-a determinat să intru mai tare în măruntaiele industriei petroliere. Și să le împărtășesc cu voi, cu viteza poștașului…
În timp ce Nicolás Maduro privește cerul New York-ului prin ferestrele înguste ale unui centru de detenție din Brooklyn, discursul oficial de la Washington ne vinde o poveste despre moralitate și combaterea narcoterorismului. Însă, dacă dăm la o parte cortina de fum a acuzațiilor de trafic de droguri, descoperim o ironie tehnologică și geopolitică fascinantă!
Cifrele de la acest început de 2026 developează o foaie matricolă în care SUA domină autoritar extracția de țiței cu un record de 13,8 milioane de barili pe zi (rezerve de 68 miliarde barili), însă rămân paradoxal vulnerabile în fața „elefanților” resurselor, precum Arabia Saudită, care pompează 10 milioane de barili pe zi (rezerve de 297 miliarde barili), sau Rusia, care rezistă la cota de 9,8 milioane de barili pe zi (rezerve de 107 miliarde barili).
În timp ce Canada își securizează relevanța strategică furnizând 5 milioane de barili pe zi din nisipurile sale bituminoase (rezerve de 170 miliarde barili), iar China își forțează limitele geologice cu 4,3 milioane de barili pe zi (rezerve de 27 miliarde barili) pentru a nu depinde total de importuri, totul sub cifrele Venezuelei care, deși deține coroana absolută a rezervelor de 303 miliarde de barili, extrăgea sub regimul Maduro abia un umil 1,1 milioane de barili pe zi…
Petrolul din Venezuela extrem de dorit
America, gigantul care produce mai mult petrol decât oricine, avea o nevoie disperată de „noroiul” bituminos al celui pe care l-a numit, până ieri, inamicul public numărul unu. Adică de petrolul din Venezuela.
Să ne înțelegem: la suprafață, cifrele par să-i dea dreptate lui Donald Trump.
Producția americană a explodat datorită revoluției șistului (shale revolution), depășind cu mult Arabia Saudită, în timp ce Venezuela s-a prăbușit la nivelul unui producător secundar. Dar aici intervine detaliul tehnic pe care „consultanții” de la Casa Albă îl știu prea bine: petrolul nu este o marfă uniformă.
Există o diferență fundamentală de densitate care dictează regulile jocului:
Petrolul ușor (Light crude): Este cel extras prin fracking în SUA, fluid ca un „smoothie” și uneori aproape transparent.
Petrolul greu (Heavy crude): Este acea substanță groasă, super-vâscoasă și lipicioasă (asemănătoare cu gudronul) pe care o găsești din abundență în Venezuela.
Problema de miliarde a rafinăriilor americane
Ironia sistemului american este una structurală: majoritatea celor peste 100 de rafinării uriașe, situate strategic în Texas și Louisiana, au fost configurate istoric să proceseze exact acest petrol greu și vâscos. Deși SUA produc mai mult țiței ca niciodată, este vorba despre tipul „ușor”, în timp ce rafinăriile lor au o foame structurală de petrol „greu”.
Această neconcordanță tehnologică explică de ce, în ciuda independenței energetice afișate, SUA trebuie să „aspire” în continuare cantități enorme de țiței din străinătate. Dacă în trecut doar 12% din importuri erau de petrol greu, astăzi cifra a sărit la un uluitor 70%. Practic, economia americană are nevoie de acest „noroi” pentru a menține rafinăriile în funcțiune, deoarece reutilarea lor pentru petrol ușor ar costa sume astronomice și ani de zile.
Sursele globale pentru acest tip de petrol sunt extrem de limitate, ceea ce transformă Venezuela dintr-un paria politic într-o miză de securitate națională:
Canada: Acoperă în prezent o parte uriașă din importuri, dar diversificarea este vitală.
Venezuela: Deține cele mai mari rezerve de petrol din lume (peste 300 de miliarde de barili), depășind chiar și Arabia Saudită. Aproape tot acest petrol este de tipul „greu”, exact ce caută rafinăriile din Golful Mexic.
Rusia: Singura altă alternativă serioasă cu rezerve masive de petrol greu, ceea ce complică și mai mult tabla de șah a Washingtonului.
În concluzie, în spatele spectacolului judiciar din Brooklyn și a luptei împotriva drogurilor, interesele americane sunt strâns legate de nevoia de a securiza accesul la resursele necesare infrastructurii lor energetice.
Citește și: Procesul unui jaf silvic din Argeş, după modelul „Recorder”
0 Comentarii