Născută la Pitești în anul 1885 într-o familie de origine grecească, actrița Agepsina Macri este trimisă de părinți la Universitatea Sorbona pentru a studia Literele. La Paris a luat lecții de teatru şi a jucat pe mai multe scene. După o scurtă perioadă petrecută în țară, unde colaborează cu Pompiliu Eliade şi Barbu Ștefănescu-Delavrancea, piteșteanca noastră se întoarce în Franța, unde stă până la sfârșitul Primului Război Mondial.

A fost căsătorită cu dramaturgul Victor Eftimiu

Revenită în țară Agepsina Macri a devenit societară a Teatrului Național din București, pe scena căruia a jucat cu precădere roluri tragice, în piese scrise de viitorul ei soț, Victor Eftimiu, de Alexandru Davila, Eugene O’Neill, H. Ibsen, W. Shakespeare etc. Actrița a jucat şi în două filme și anume  Independenţa României şi Maiorul Mura. O fotografie a frumoasei actrițe, însoțită de marele actor Iancu Brezeanu a putut fi găsită în cartea memorialistică a acestuia din urma numită „Amintiri… vinurile mele”. O altă mare actriță a vremii, Agatha Bărsescu o caracterizează pe Agepsina Macri-Eftimiu astfel în memoriile sale: „Cu fermecătoarea Agepsina Macri am avut în urmă plăcerea de a juca în Prometeu valoroasa operă teatrală a d-lui Victor Eftimiu și păstrez o frumoasă amintire de pe urma acestor vremuri”. Agepsina Macri-Eftimiu este una dintre actrițele foarte talentate ale vremii. Sensibilă, expresivă, delicată, Agepsina era adorată de iubitorii scenei şi nu numai, dramaturgul Victor Eftimiu îndrăgostindu-se de ea a luat-o mai apoi de soție. O alinta „Gipsi”. Dar iată cum s-au cunoscut Agepsina Macri și Victor Eftimiu (din volumul Portrete și amintiri scris de Victor Eftimiu – Editura pentru literatură – 1965): „Pompiliu Eliade îmi propuse (pentru rolul Ileana Cosânzeana din Mărul de aur) o nouă angajată a Teatrului Național, o domnișoară Agepsina Macri pe care n-o cunoșteam. Cum un prieten din teatru al Eleonorei Mihăilescu mă ruga insistent să dau rolul blondei și frumoasei Eleonora și cum n-o cunoșteam nici pe ea, l-am dat Eleonorei”. Așadar, Agepsina Macri nu a primit rolul în piesa lui Victor Eftimiu, dar avea sa primească mai târziu cel mai important rol în viața acestuia. Așa se face că au locuit mult timp într-un bloc de lângă parcul Cosmigiu. C. D Zeletin în articolul „Amintirea lui Victor Eftimiu” apărut în Revista Acolada în iulie – august 2010) își amintește: „Căsătorindu-se cu admirabila actriță Agepsina Macri, ființă fermecătoare, fiica bogătașului Panait Macri, care şi-a adorat ginerele, a făcut ceea ce se numea o partidă, suficientă pentru a alimenta butade ori epigrame excesive, cum este aceea a lui Virgiliu Slăvescu (pare-mi-se inedită): După cum cred a se ști,/ El e un… şi ea e o…;/ Agepsina e Macri,/ Eftimiu e macro…”.

Miliţa Pătraşcu i-a făcut o statuie cu alură monumentală

Demn de reținut că protagonista noastră a fost o membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România, alături de alte femei influente ale timpului, ca Elena Roza Prager, Bucura Dumbravă sau Smaranda Maltopol. Miliţa Pătraşcu i-a făcut chiar o statuie cu alură monumentală, din marmură, reprezentare în rolul Sapho, din piesa lui Alphonse Daudet, pusă în scenă la Teatrul Naţional în anul 1930, o alta în rolul Antigonei de Sofocle şi un bust, în 1934. Agepsina Macri-Eftimiu a murit la București în anul 1961.

A fost membră a Marii Loji Feminine Independente din România

În anul 1922, următorul Mare Maestru al Marii Loji Naționale a României, colonelul Ioan T. Ulic, acordă autonomie totală Lojilor Feminine de adopție și fondează la 1 Martie 1922, Marea Lojă Feminină de Adopție Independentă. Acest demers a fost necesar deoarece Marea Lojă Națională a României va cere recunoașterea Marii Loji Unite a Angliei, care nu acceptă conlucrarea masonică mixtă și consideră mixitatea o încălcare a Constituțiilor lui Anderson. Inițiativa colonelului Ioan T. Ulic a fost o premieră mondială, consemnată în istoria Masoneriei ca fiind prima Mare Lojă Feminină Autonomă din Lume. Nu numai prioritatea absolută caracterizează Marea Lojă Feminină, dar femeile care aparțineau acestei Mari Loji au avut acces la gradele de perfecțiune. La Muzeul masonic din Râmnicu Vâlcea se găsește un șorț nominalizat Smaranda Maltopol, care făcea parte din Capitolul Steaua Dunării, având în consecință Gradul 18. Datorită înființării acestei prime Mari Loje feminine, femeile au avut mai multe privilegii în România decât în restul Europei, ele primind în 1927 dreptul de vot la alegerile locale, spre deosebire de cele din Spania în 1931 și Franța în 1945. Fondarea Marii Loji Feminine Independente din România este menționată în publicația Paza din 9 octombrie 1923 și în raportul prezentat la Conventul Extraordinar al Asociației Masonice Internaționale din 1925. Femei de excepție ale societății și culturii românești au fost așadar membre ale Marii Loji Feminine așa cum ar fi Martha Bibescu, Agepsina Macri Eftimiu, Bucura Dumbravă, Zoe Pallade, Smaranda Colonel Maltopol, Claudia Mițian-Minulescu, Mariana Huch, Elena Roza Prager ultima Mare Maestră, Georgeta Davidescu ultima Venerabilă a Lojii Steaua Orientului din București și membră a Capitolului Steaua Dunării. Numele altora se găsesc publicate în tabelul publicat de Toma Petrescu în Conspirația lojilor în 1941 și în volumul Ordinul Masonic Român, publicat de istoricul Horia Nestorescu-Bălcești.

Pe placa de la mormântul Agepsinei Macri, unde a fost înmormântat mai târziu și Victor Eftimiu, în Cimitirul Bellu, scrie:
„De când te-ai dus, m-a năpădit pustiul…
N-aș fi crezut atâta gol să fie!
E vana orișice filozofie
Când zorile și-au stins trandafiriul.

Mi-ai fost unicul gând și avuție…
De când mi te-a înfășurat sicriul
Zadarnic mai încerc să fac pe viul,
Mi-e mult mai greu pământul decât ție!

Ne-a despărţit ursita nemiloasă…
A fulgerat spăimântătoarea coasă
Tăindu-ne-mpletitele destine

Și lacrimilor n-a secat șuvoiul!
Eu sunt în lumea celor vii strigoiul
Iar cel adevărat sunt lângă tine…”.

M.I.