În cei 43 de ani de existență, Dacia a acumulat un uriaș și bogat tezaur de fapte și evenimente, încă necunoscut publicului larg și chiar celor inițiați în tainele industriei constructoare de mașini din România. În această evoluție istorică, uzina de la Colibași a trecut prin momente fericite și tragice, prin perioade de mare înflorire a activității și epoci de stagnare și regres, cunoscând, de asemenea, schimbările de regim politic și de sistem economic. Născută și crescută în Romania, marca s-a adaptat cu succes schimbărilor externe și interne și a rămas în continuare prima opțiune atunci când vine vorba de cumpărarea unei mașini. Nu în ultimul rând, istoria Dacia este bogată prin experiența pe care a transmis-o și o transmite mai departe, demonstrând că permanența și continuitatea rezidă în găsirea unor soluții ad-hoc de supraviețuire. Materialul de față nu-și propune, însă, o trecere în revistă a suișurilor și coborâșurilor înregistrate de-a lungul timpului de principalul constructor român de automobile. Scopul articolului, pe care nu întâmplător l-am numit „Academia Dacia”, este acela de a evidenția lecțiile de viață pe care uzina le-a oferit încă de la înființare, devenind o adevărată rampă de lansare pentru mii de oameni. Cel mai bun exemplu îl reprezintă faptul că mediul de afaceri, sistemul bancar, administrația publică locală și chiar politica sunt dominate de oameni crescuți și școliți la Dacia, indiferent că vorbim de uzină, comerțul exterior sau rețeaua de service.
Constantin Stroe, „paysan-ul” care a privatizat Dacia
Absolvent al Institutului Politehnic București, Constantin Stroe și-a început cariera în industria auto în 1968, când s-a angajat ca inginer la Uzina de Automobile Pitești, acolo unde a ocupat succesiv funcțiile de șef de atelier, inginer șef, director tehnic și director general. În noiembrie 1987, la două săptămâni de la Revolta de la Brașov, Constantin Stroe a fost dat afară de la Dacia deoarece a refuzat să preia conducerea fabricii de autocamioane Roman, în ciuda faptului că propunerea a fost făcută de primul-ministru Constantin Dăscălescu la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Drept pedeapsă pentru îndrăzneala de a-l contrazice pe Ceaușescu, Stroe a fost trimis să lucreze la turnătoria din Slatina, apoi la Întreprinderea de Piese și Subansamble Auto din Scornicești și la Oltcit Craiova. În 1988, după ce a fost pus să aleagă între a fi „director la Lăstun” și „rămâne familia fără tine”, i s-a dat pe mână Întreprinderea de Autoturisme Timișoara, coordonând colectivul care a produs autoturismul Dacia Lăstun. La începutul anului 1990 s-a întors la Pitești, în funcția de director general al uzinelor Dacia, funcție pe care și-a păstrat-o o bună bucată de timp și după privatizarea societății, capitol despre care, de asemenea, sunt multe de spus. Discuțiile cu francezii de la Renault au fost demarate imediat după revoluție, primul rendez-vous având loc în iunie 1990, chiar în timpul primei mineriade. Din nefericire, contextul istoric în care s-au desfășurat tratativele i-a pus pe fugă pe francezi. Abia în 1991, după îndelungi insistenţe pe lângă Renault, a fost trimisă o echipă care să efectueze un studiu de prefezabilitate. Atât și nimic mai mult. Constantin Stroe n-a cedat și a început să discute cu Audi, Peugeot, Fiat, Chrysler, GM, Hyundai, Daewoo. Cei mai mulţi şi-au trimis delegaţii, dar au dat înapoi din cauza realităţilor dure pe care fabrica piteşteană le avea: 31.000 de salariaţi pentru doar 450 de maşini pe zi. Singurul răspuns favorabil a venit din partea celor de la Hyundai care doreau să asambleze modelul Accent la Colibași. Mutarea pusă la cale de Stroe i-a scos din sărite pe cei de la Renault, dovadă că în 1997 au venit la Pitești. După negocieri dure, în iunie 1998 „paysan-ul tres, tres inteligente”, așa cum l-au numit pe Constantin Stroe, a fost chemat la Paris acolo unde, la o plimbare cu vasul pe Sena, preşedintele Schweitzer i-a spus: „Validăm afacerea cu România”. Constantin Stroe şi-a mai păstrat scaunul de preşedinte al Dacia încă trei ani după preluarea de către Renault, după care a făcut un pas înapoi, devenind vicepreşedinte al Consiliului de Administrație Dacia. Un lucru rămâne cert: Constantin Stroe este principalul „vinovat” pentru evoluția rapidă a Daciei de la „produs” la „brand”, iar asta o recunosc inclusiv cei mai înverșunați dușmani ai lui.
Andrei Siminel: „Dacia, dragoste până la capăt”
Andrei Siminel a fost angajatul Uzinei Dacia în perioada 1985-1993, lucrând ca șef Întreținere Finisări-Livrări, șef atelier Finisări-Livrări, șef secție Schimb Montaj General și consilier. „Ca manager i-am dedicat cu pasiune toată energia anilor tinereții, iar ea mi-a întors de 1.000 de ori mai mult. Dacia, o dragoste până la capăt”, a caracterizat Siminel perioada Dacia. În prezent, Andrei Siminel este directorul general al NCH Advisors, administratorul mai multor fonduri de investiții, printre care Broadhurst și Lindsell Enterprises. Din această poziție, Siminel este unul dintre cei mai mari jucători de pe piața de capital, fondul pe care îl conduce investind până în prezent 400 sute de milioane de euro pe piața românească. Portofoliul de participații majoritare administrat de NCH Advisors în România acoperă domenii precum industria alimentară (grupul Vel Pitar), real estate (rețelele United Capital, Winmarkt și IMS Proprietăți), bănci (Libra Bank), IT/internet (Netbridge, Active Soft), producție și servicii industriale (Electroaparataj, Anticorosiv, UMEB). New Century Holdings se află pe piața românească din anul 1994, iar în prezent administrează participații majoritare și minoritare la peste 300 de companii românești din diverse sectoare de activitate.
Paul Schiaucu a dat șantierul pe comerțul cu Dacii
Până să ajungă un nume de referință în industria automobilului, Paul Schiaucu a lucrat timp de opt ani (1970-1978) pe șantier, punând umărul la construirea hidrocentralelor Bascov, Govora și Merișani. Norocul său a fost că, în 1978, Auto Dacia, celebra întreprindere de comerț exterior, a venit la Pitești. S-a angajat aici, mai ales că absolvise și Relații Internaționale la ASE București. Timp de 10 ani a fost director adjunct al Auto Dacia, după care, în 1988, a devenit consilier comercial al Ambasadei României la Paris unde a stat până în 1992. Revoluția l-a prins în poziția de șef al Ambasadei, superiorii săi au dat bir cu fugiții în urma presiunilor făcute de românii din Paris. În 1992 s-a întors la Pitești și a pus bazele firmei Eurial România, firmă al cărei director general a fost. În 1994, a înființat, împreună cu Victor Jigman și Petre Buturugă, firma Vip Auto Distribution, iar un an mai târziu și-a deschis propria societate comercială, Daperom, al cărei obiect de activitate era comercializarea mărcilor Dacia și Peugeot. Din 1999, însă, după privatizarea Dacia, Schiaucu a fost pus să aleagă între Dacia și Peugeot, omul de afaceri optând pentru marca Dacia, cea care i-a oferit cele mai mari satisfacții profesionale.
Bebe Mihalțu sau ”Domnul ambasador”
Iulian Mihalțu reprezintă, de asemenea, un nume greu al istoriei Dacia. A început ca șef al secției Presaj, apoi a ajuns director export-import, după care a fost trimis, ca director general, la Oltcit. El a fost și director plin al Auto Dacia, iar din 1979 până în 1984 a lucrat la Paris, la Ambasada României, în calitate de consilier comercial. Bebe Mihalțu a fost și ambasadorul României în Indonezia în perioada 1990-1993. După plecarea de la Dacia, Mihalțu a intrat pe piața asigurărilor, devenind director general al Omniasig Argeș.
Petre Buturugă, fidel domeniului auto
Se numără și el printre primii angajați ai întreprinderii Auto Dacia, acolo unde a coordonat exportul de autoturisme Dacia pe relația Algeria din calitatea de șef serviciu. În prezent, Buturugă este proprietarul firmei Vip Auto Distribution și, totodată, importatorul produselor chimice ale companiei americane DuPont.
Victor Jigman, ”comunistul” care a conceput prima reclamă pentru Dacia
Nu se poate vorbi despre Dacia fără să amintești numele lui Victor Jigman, mai ales că el a ajuns pe platforma de la Colibași în 1969. A lucrat la Direcția Comercială, la biroul Importuri, iar din 1971 a trecut la biroul export, făcând parte din nucleul de comerț Exterior. În 1982 a absolvit un curs postuniversitar de comerț exterior la „Ștefan Gheorghiu”, după care a profitat de oportunitatea de a face export în Canada. Aici a devenit director general al societății Terra Power între 1983-1987. „A fost o insulă de nebunie, mai ales că piața nord-americană era dominată de mărci precum General Motors, Ford, Chrysler, plus Toyota sau Nissan. Până la urmă am făcut treabă și pot spune că în cei patru ani petrecuți în Canada am învățat cam tot ce se poate învăța despre automobil. Aș vrea însă ca atunci când vorbiți de comerțul exterior de la Dacia să nu vorbiți doar de Jigman, pentru că acest fenomen a fost susținut de Nicolae Matea, Lucian Nițu, Andreev, Săpunaru, care a fost inima exportului pe Canada, Stroe sau Giuvelcă”, povestește Victor Jigman. Trebuie spus că Victor Jigman a reușit, în plină perioadă comunistă, să pună în aplicare un concept de bază al capitalismului, și anume segmentul de reclamă și publicitate. Astfel, pentru a impulsiona vânzările de autoturisme Dacia în Canada a adus-o pe Nadia Comăneci la Montreal, afacere care l-a costat 10.000 de dolari canadieni, ca să nu mai vorbim de implicarea în realizarea unui spot publicitar pentru mașina produsă la Colibași. Eforturile i-au fost însă răsplătite, cererea canadienilor pentru mașina de la Colibași devenind foarte mare după campania de promovare. „Am solicitat în plus un vapor cu mașini”, își amintește Victor Jigman care, de doi ani, este pensionar.
Marian Năstase: „Uzina a fost o școală formidabilă pentru toți”
Marian Năstase s-a angajat la Dacia în 1974, în cadrul Serviciului Personal-Retribuire, imediat după absolvirea Academiei de Studii Economice. A devenit șeful acestui departament atât în cadrul Centralei Industriale de Automobile, cât și la Intreprinderea de Autoturisme Pitești. După Revoluție a fost numit șeful serviciului Import, iar între 1991 și 1995 a condus Direcția Comercială a societății Auto Ro, fosta centrală de autoturisme. În 1995 revine în Uzină, ca șef al Departamentului Valori Mobiliare, calitate în care face marea privatizare a uzinei, pe care a și înscris-o la Bursa de Valori București. Totodată, Marian Năstase a coordonat lucrările de privatizare a Dacia. „Uzina a însemnat o școală formidabilă pentru toți, pentru că Dacia reprezenta industria de vârf a României. Aici au lucrat cei mai buni specialiști, iar selecția se făcea, ca și acum, exclusiv după criterii ce țineau de profesionalism”, spune actualul director al AOA Argeș.
Ștefan Osiac: „La Uzină am avut cele mai mari realizări”
Ștefan Osiac a trecut prin toate treptele profesionale, de la inginer tehnolog, șef de atelier, șef secție și șef serviciu, până la inginer șef al Platformei Dacia. „În uzină m-am realizat profesional. Era un produs de perspectivă, de aceea am ales să vin la Colibași, cu toate că aveam și opțiunea de a rămâne asistent universitar. Mi-au plăcut mașinile de mic. Cert este că aici am avut multe realizări. În 1994 am plecat de la uzină, pentru a-mi valorifica inteligența pe bani mai mulți. Am fost director al FPS, iar acum conduc o societate de asigurări”, spune Ștefan Osiac care a fost și președintele clubului de fotbal Dacia, cu care a ajuns până în Divizia B.
Ion Dumitru, cu Dacia prin deșert
Actualul primar din Albota s-a angajat la Dacia în anul 1969, ca AMC-ist la Atelierul Precizie. Din 1973 a trecut la Încercări, acolo unde testa mașinile destinate exportului în Polonia și Republica Democrată Germană. Din 1976 trece în rețeaua Service, acolo unde a rămas până în 1976. În această perioadă a fost reprezentantul Dacia Service în mai multe țări, cum ar fi Egipt, Algeria, Iordania, Polonia, Ungaria sau China. „În Service și, în general, la Dacia, era disciplină de fier. Fiecare știa ce avea de făcut”, povestește primarul Ion Dumitru. Tot în rețeaua service au lucrat și Constantin Pănescu, în prezent patronul complexului hotelier Alcadibo, și Ion Dulugeac de la Daperom.
Constantin Nicolescu, o viaţă printre maşini
Un alt reper important al industriei constructoare de mașini din România este Constantin Nicolescu, actualul președinte al Consiliului Județean Argeș. Nicolescu și-a început cariera în 1962, ca frezor-sculer la Fabrica de scule Râșnov și Uzina Mecanică Muscel (UMM), după care, între 1967 și 1969, a lucrat ca mecanic auto punți Aro la UMM. În 1973, după absolvirea Institutului Politehnic București, s-a angajat ca tehnolog la Serviciul Tehnic al Uzinei Dacia. Grație faptului că a urmat și cursurile Academiei de Studii Economice, specializarea Relații Economice Internaționale, Constantin Nicolescu devine, pentru un an, reprezentantul uzinei în America Latină (Columbia). Din 1974 până în 1985 a lucrat la Grupul Unităților de Asistență Tehnică pentru Autoturisme Pitești (IATSA), îndeplinind, pe rând, următoarele atribuții: șef de atelier (1974 – 1978), șef secție – coordonator a 20 unități service, iar în perioada 1979 – 1985 ajunge director general al IATSA. 1985 – 1990 – Director Comercial la Centrala Industrială de Autoturisme Pitești, coordonator al activității de comerț exterior și interior. Din 1990, Nicolescu a revenit, ca manager și director general la S.C. Grupul IATSA SA Pitești.
Neluţu DINU
