# „Ca să nu fie internați, oamenii au învățat să nu mai spună că au simptome de Covid”, mai declară cunoscutul medic de urgență de la Spitalul Județean
Dr. Gheorghe Frătoaica, medic primar în medicină de urgență la Spitalul Județean, a fost infectat cu COVID. La sfârșitul lunii august, dr. Frătoaica și soția sa au stat internați 48 de ore la Secția Boli Infecțioase a Spitalului Județean Argeș, unde au făcut toate investigațiile necesare, după care au rămas în izolare la domiciliu până duminică, 13 septembrie.
„Poți să n-ai niciun semn și să o duci, de asta derutează…!”
Joi, dr. Frătoaica va reîncepe serviciul. Cum au descoperit că sunt infectați cu Sars-Cov-2? „Voiam să plecăm în concediu cu fetele la mare și soția mea a avut un pic de febră într-o zi, eu am tușit într-o altă zi și am zis să ne testăm. La acele teste am ieșit pozitivi, la sfârșitul lunii, pe 29 august”. Doctorul mai spune că nu întotdeauna simptomatologia care indică existența coronavirusului este expresivă. „În asta constă, de fapt, boala. Poți să n-ai niciun semn și să o duci, de asta derutează.”
Dr. Frătoaica n-a avut efecte secundare ale bolii și nici nu trebuie să urmeze o perioadă de recuperare. „Soția a avut febră câteva zile, cu intermitență. La mine, simptomatologia a fost total absentă. Am tușit o zi și am dat vina pe faptul că mersesem cu aerul condiționat mai mult. Ideea a fost să ne testăm pentru că plecam în concediu. Ne-am gândit să nu se întâmple la mare, că devenim pozitivi.”
„Intri în contact cu oameni despre care zici că n-au nimic, dar, de fapt, ei sunt bolnavi”
Cel mai probabil, doctorul s-a infectat la Unitatea de Primiri Urgențe de la SJU Pitești, acolo unde lucrează. „Șansele de a te contamina sunt foarte mari. Din păcate, românul nu este dintre cei mai civilizați pe acest pământ și foarte mulți mint și se ascund. Vă dați seama, intri în contact cu oameni despre care zici că n-au nimic, dar, de fapt, ei sunt bolnavi. Aici a fost și este problema noastră cea mare”, consideră doctorul.
Pentru a dona plasmă, pacientul vindecat trebuie să îndeplinească o serie de condiții. „Nu pot să donez plasmă din două motive, am diabet. Având patologie asociată, nu știu, e puțin probabil, dar întâi de asta trebuie să îmi dozez anticorpii”, ne-a explicat dr. Frătoaica.
„Este inuman și când mai vezi că pe ici, pe colo suntem luați la mișto și făcuți bășcălie și altele…”
Acesta este sceptic în privința scăderii numărului de cazuri de COVID din Argeș. „Eu cred că scăderea este cauzată de faptul că oamenii nu se mai duc să se testeze. La comportamentul general pe care îl au argeșenii, dovadă a fost că la un moment dat a trebuit să ținem noi steagul sus; părerea mea e că au învățat să nu mai spună că au simptome, ca să nu fie internați. Adică sunt potențiale surse, să ne așteptăm că ei vor fi valul al doilea. M-ar bucura să fie altfel, dar nu prea cred”, a mai spus doctorul.
Medicii din linia I încă sunt expuși la riscul de a se infecta de la pacienți. În urmă cu vreo lună, dr. Dogaru de la Urgențe a fost infectat, iar odată cu dr. Frătoaica, și dr. Țuculeanu s-a îmbolnăvit. Cum se descurcă medicii de la Camera de Primiri Urgențe a SJU Pitești? „Foarte greu. Ocazional am mai vorbit cu câte un coleg. Este inuman și când mai vezi că pe ici, pe colo suntem luați la mișto și făcuți bășcălie și altele… Nu cere nimeni să fii lăudat, să fii recompensat, dar nu să fii luat la mișto”, a punctat Frătoaica.
„Sunt complicații atât de mari, încât unele devin sechele pentru toată viața”
Având experința ca pacient COVID în spital, chiar și pentru 48 de ore, dr. Frătoaica atrage atenția asupra a ceea ce se întâmplă după ce pacientul se externează.
„Foarte puțin se vorbește despre ce fac acești oameni după ce ies din spital sau după ce ies din perioada de izolare. Este o perioadă în care ei pot să dezvolte anticorpi sau nu, au o zonă de protecție mai mare sau mai mică, pe care nu o cunosc. Necunoscând-o, de multe ori exagerează niște măsuri, dar pe partea cealaltă e posibil să devină ei surse pentru cei din case. E o poveste despre care nu prea se vorbește și nu e în regulă. Toată lumea vorbește despre prima fază, despre faza a doua nu mai vorbește nimeni, ce se întâmplă după ce ies din spital, adică situația pe care o am și eu cu soția. La cei care au nefericirea să aibă complicații pulmonare, complicațiile sunt redutabile. Sunt complicații atât de mari, încât unele devin sechele pentru toată viața. Oricum, un semn care se mai manifestă, pe care l-am avut și eu câteva zile, dar destul de discret, este o oboseală permanentă, oboseală și transpirații. La mine mai puțin, la soție a fost oboseala în unele zile atât de mare, încât realmente trebuia să facă pauze foarte dese. Este un lucru care arată că, totuși, undeva corpul suportă niște lucruri destul de neplăcute. Problema oboselii trebuie să atragă foarte mult atenția bolnavilor covalescenți, că, de fapt, nu sunt vindecați ca boală și nu trebuie să coboare garda. Nu au scăpat, complicațiile pot să apară și în timp.”
