Bolnavi şi… bolnavi. Buimăceala cronică la români

M-am născut la câţiva ani după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial. Am fost un copil cuminte şi un elev silitor care la finalui fiecărui an şcolar a primit coroniţa de premiant. Am amintiri ce nu se pot uita, de pe la începutul anilot ‚60, când românii trăiau într-o atmosferă apăsătoare, vlăguiţi, speriaţi ba de colectivizare, ba de turnătorii mereu la datorie, fatalişti, dar păstrându-şi simţul umorului, luându-şi gândul de la Basarabia, ei au realizat că nimic nu va mai fi la fel ca înainte de război. Cunoscând bine năravurile din ţara lui Dracula, câţiva, bine destupaţi la cap, au previzionat ce se va întâmpla în următoarele decenii. Iar unul, chiar dacă era un comunist notoriu, a spus: „Comunismul românesc va fi Stalin plus Caragiale!”. Parafrazându-l, poţi spune astăzi: „Postcomunismul românesc a fost, este şi va fi democraţia originală plus Caragiale!”.

Nenea Iancu, prin tot ce a scris cu mulţi ani în urmă, este mereu actual. El ne-a decriptat cel mai bine pe noi ca neam. Iar personajele sale nemuritoare ne-au relevat de ce sunt în stare românii atunci când sunt mânaţi numai de interese personale, de prostie şi de stat cu fundul în câteva luntri. Parcă nu se schimbă nimic în felul nostru de a gândi, a trăi şi a ne da în spectacol. Totul se repetă în ţara lui Mitică, Brânzovenescu, Zoiţica şi a războaielor în pahare cu apă chioară dintre partide.
Pentru mine, ca medic ce vine anual în contact nemijlocit cu mii de pacienţi, sunt îngrijorătoare buimăceala cronică şi habarnismul de care dau dovadă prea mulţi dintre ei în ceea ce înseamnă istorie, politică şi un minim de cultură generală. Parcă sunt picaţi din Cosmos. Un prieten mi-a spus: „Să ştii că-i vorba tot de un război hibrid. Bagă ăia ceva în drone!”.
Dr. Viorel Pătraşcu