Pastila de frumos. Pe cale de a ne pierde esenţa? (2)

Așternând aceste rânduri, în ediția trecută prezentând deja un capitol din Istoria „Simfoniei Lalelelor”, îmi dau seama că, „neexistând consemnate faptele așa cum s-au desfășurat și circumstanțele care au stat la baza creării acestei manifestări devenită parte a vieții Piteștiului”, izvodesc diverse legende; așa cum maestrul Marin Ioniță, într-un articol din 2007 a enumerat cinci pretendenți la nașterea „Simfoniei”, a mai apărut al șaselea, ca „inițiator”, prof. Petre Popa. Lista fiind deschisă - și în actualitate, au început să apară plăci de marmură, agățate pe unele clădiri, inscripționate „aici a locuit X, membru fondator al Simfoniei Lalelelor”. Prima pe str. Crinului! Sunt nevoit, repet, pentru frumosul adevărului, să descriu realitatea trăită. Dorind să-mi susțin unele afirmații din ediția trecută privind aportul semnificativ al unor primari ai Piteștiului în viața „Simfoniei”, voi începe cu primarul Valeriu Nicolescu.

L-am cunoscut în următoarele împrejurări: am venit la Pitești la 1 martie 1977, de la București, cu întreaga direcție a pomiculturii din Ministerul Agriculturii, pe care o conduceam. Fiind un demers cu totul particular, în plin centralism roșu, o direcție din Minister se „descentraliza”, pleca în provincie, integrându-se cu un Institut de Cercetări, luând ființă Trustul de Cercetare al Pomiculturii de la Mărăcineni, la solemnitatea de inaugurare au venit, de la București, autorități pe măsura evenimentului: Angelo Miculescu, Viceprim-ministru, Ministrul Agriculturii (nimeni altul decât viitorul socru al lui Adrian Năstase – un exemplu de tranziție a conducătorilor de la comunism la „democrația originală”), însoțit de Ion (Nelu) Ceaușescu, ministru adjunct în Minister, responsabil cu sectorul horticol.
După instalarea de la Mărăcineni s-a coborât la Primul secretar P.C.R., Matei Constantin. A fost informat despre noul organism central, cu atribuții la nivel național, cu rugămintea de a se asigura, în Pitești, locuințe pentru o parte dintre salariați, între care și pentru mine. Prim-secretarul l-a chemat telefonic pe primarul Valeriu Nicolescu.

Aducându-i-se la cunoștință, acesta a scos din buzunar o cheie, declarând: „ ...O am de la apartamentul eliberat de directorul Trustului de Construcții, ing. Danieluc, luat la București de tov. Ion Dincă, la Metrou. Doream să mă mut eu, voi găsi o altă soluție”. Îl locuiesc și în prezent. Se petreceau cele de mai sus în martie 1977, a venit aprilie și pe peluzele din centrul Piteștiului au înflorit câteva zeci de mii de lalele. Nu îmi amintesc motivul, dar pe la jumătatea lunii a fost organizată la Sala Sporturilor o consfătuire cu mii de oameni, până la nivelul activiștilor comunali. Cum era obiceiul autorităților, au fost convocați și conducătorii instituțiilor județene pentru a da răspunsuri la eventuale întrebări ale delegaților. Așa am participat și eu, cu toate că Trustul Pomiculturii luase ființă de numai câteva săptămâni. Plecând spre sală, pe lângă Teatrul „Al. Davila”, pe peluzele alăturate am descoperit o adevărată comoară: o colecție de 58 varietăți de lalele magistral amplasate, în funcție de culoare, înălțime, epocă de înflorire, precum notele pe un portativ.

Cu puternica emoție care m-a marcat profund, m-am așezat într-o mulțime de oameni fără a cunoaște pe cineva. Discursuri, intervenții fără niciun interes pentru mine, fără nevoia de a fi atent, așteptând vreo întrebare. Nu puteam vegeta câteva ore, așa a fost să fie, pe caietul de notițe au început să se aștearnă „... Sărbătoarea florilor”... „Laleaua Piteștiului” ș.a,, oprindu-mă, cel mai fidel, imaginii colecției de lângă Teatru, respectiv „Simfonia Lalelelor”. Îmi încolțise ideea organizării unei manifestări care să pună în valoare începutul cultivării lalelelor în Pitești – nu putea fi vorba de a confirma ceva – cele câteva zeci de mii de lalele din centrul orașului. Acum îmi dau seama, viața a dovedit-o, că „Simfonia” a avut un rol deosebit, constituind un imbold pentru dezvoltarea expunerii lalelelor în Pitești, o calitate esențială care nu a fost evidențiată mai deloc. Ideea nu a apărut chiar „pe gol”, vizitasem în Franța expoziții la Versailles, Bois de Boulogne, la Erfurt și Hamburg, în cele două Germanii, văzusem lalelele la ele acasă, în Olanda. Odată conturat conceptul manifestării pe care o doream, cu numele de „Simfonie a Lalelelor” stabilit, am făcut prima destăinuire ing. șef de la Spațiile Verzi Pitești, Gh. Pacea, cu care am mers la primarul Piteștiului, Valeriu Nicolescu. Urmează.
Dr. ing. Ilarie Isac
N.B. Articolul maestrului Marin Ioniță din 2007 se intitula „Pentru o istorie nedeformată a Simfoniei Lalelelor”