Legea Biodiversității între miza celor 972 de milioane de euro și realitatea aspră a sectorului bio din România

Adoptarea definitivă de către Parlament, în ședința extraordinară din 6 august 2026, a Legii
privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030 reprezintă un
moment de cotitură pentru agricultura românească. Dincolo de miza financiară imensă —
deblocarea unei tranșe PNRR estimate la aproximativ 972 de milioane de euro — actul
legislativ consfințește un adevăr structural: protecția mediului nu mai poate fi separată de
mecanismele de subvenționare a fermelor. Totuși, o analiză profundă a textului final, corelată
cu Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice, scoate la iveală un
paradox major: deși agricultura ecologică este recunoscută oficial drept soluția salvatoare
pentru biodiversitate, ambițiile politice naționale rămân extrem de modeste în raport cu cele
europene.

Bătălia din Parlament: Compromisul pesticidelor
Traseul legislativ al strategiei a fost unul sinuos. Deși aprobat inițial de Guvern pe 23 iulie
2026 ca Hotărâre de Guvern, documentul a fost retras de la publicare pe 28 iulie 2026,Comisia Europeană solicitând un act cu putere de lege, mult mai stabil din punct de vedere
juridic.Trecut în regim de urgență prin comisii, textul a suferit modificări de vocabular
majore sub presiunea lobby-ului agriculturii convenționale:
 Forma inițială (aliniată la pactul Farm to Fork): prevedea reducerea matematică cu
50% a cantităților absolute de pesticide și fertilizanți sintetici utilizați de fermieri.
 Forma finală aprobată: a transformat această țintă într-o obligație de „diminuare a
riscurilor de poluare”.

Din perspectiva INTER-BIO și a forului european IFOAM Organics Europe, acest
compromis semantic riscă să blocheze raportările viitoare către Bruxelles. Cum se poat
măsura „riscul” fără reducerea fizică a substanțelor? Răspunsul este simplu: cea mai sigură
cale de a scădea riscul chimic este tocmai extinderea suprafețelor ecologice certificate, unde
aceste inputuri sunt complet interzise.

Asociația INTER-BIO apreciază că normele de aplicare ale proaspăt adoptatei Legi a
Biodiversității (jalon cheie în PNRR) nu recunosc meritele agriculturii ecologice dreptpilonul central pentru restaurarea naturii. În deplin acord cu mișcarea europeană IFOAM Organics Europe, INTER-BIO avertizează că diluarea ambițiilor de mediu sub presiunea
practicilor convenționale riscă să transforme această reformă structurală într-o oportunitate
ratată. Adoptarea legii în Parlament deblochează o tranșă vitală de 972 de milioane de euro
din PNRR, însă compromisurile legislative votate în comisii – precum transformarea țintei de
reducere a pesticidelor într-o simplă „diminuare a riscului de poluare” – îndepărtează
România de standardele ecologice europene. Este un compromis birocratic pe termen scurt
care ne va costa pe termen lung. Cum măsori matematic „riscul” fără să reduci substanțele periculoase? Comisia Europeană poate penaliza aceste artificii de vocabular la evaluarea
plăților din PNRR.

INTER-BIO nu pledează pentru interzicerea peste noapte a pesticidelor în
sectorul convențional, ci pentru ca autoritățile să nu mai folosească acest compromis drept
scuză pentru a bloca dezvoltarea sectorului ecologic. Cea mai sigură cale de a scădea riscul
chimic este să creștem suprafețele bio dincolo de ținta extrem de modestă de 5,7% pe care
România și-a asumat-o pentru 2030.

Radiografia cifrelor: Ambiții modeste în haine europene
În timp ce strategia europeană „De la fermă la furculiță” a introdus o țintă de 25% suprafețe
agricole ecologice până în 2030, România se află pe ultimele locuri în UE, cu doar
aproximativ 5,7% din suprafața agricolă utilizată certificată ecologic (raport FIBL 2026), și
și-a asumat prin Planul Strategic Național o țintă modestă, sub 6% pentru anul 2030. INTER-
BIO atrage atenția că, fără stimulente financiare clare inclusiv din fondurile de
biodiversitate, România va rămâne un simplu exportator de materie primă brută și va rata
trenul tranziției verzi. „România are șansa istorică de a folosi banii din PNRR nu doar
pentru a bifa un jalon biocratic, ci pentru a deveni un lider regional în agroecologie. Aliniați
la viziunea europeană a IFOAM, susținem cu fermitate că biodiversitatea nu se salvează
lăsând pământul în pârloagă, ci sprijinind activ fermierii ecologici. Cu o țintă de doar 5,7%
suprafață ecologică pentru 2030 e greu să sperăm că refacem 30% din ecosistemele
degradate folosind aceleași chimicale intensive ca până acum. Banii din PNRR ar trebui să
meargă direct la fermierii care livrează deja agroecologie aplicată”, a declarat Costin Lianu,
președintele INTER-BIO.

Riscul structural: Exportăm materie primă bio, importăm hrană procesată
Planul Național de Acțiune identifică corect o rană deschisă a sectorului agricol românesc:
peste 80% din producția ecologică internă este comercializată sub formă de materie primă
brută, ieftină, către piețele din vestul Europei. În același timp, sectoarele cu valoare adăugată
ridicată - legumele bio, fructele, lactatele și alimentele procesate - sunt aproape inexistente în
rețelele comerciale autohtone.
Pentru ca noua Lege a Biodiversității să fie o oportunitate economică, și nu doar o
constrângere biocratică, creșterea suprafețelor ecologice trebuie dublată imediat de măsuri
concrete:

1. Investiții logistice: Finanțarea prin scheme naționale a centrelor locale de colectare,
   sortare, ambalare și depozitare destinate exclusiv sectorului bio.
2. Achiziții publice verzi: Introducerea unor cote obligatorii de alimente certificate
   ecologic (produse local) în cantinele publice, spitale, școli și grădinițe, stimulând
   astfel consumul intern și scurtând lanțurile de aprovizionare.
3. Corelarea statistică: Ministerul Agriculturii trebuie să publice de urgență date
   transparente și comparabile care să separe suprafețele bio cu adevărat productive de
   suprafețele de pajiști folosite doar pentru încasarea subvențiilor.

Aprobarea Strategiei pentru Conservarea Biodiversității este un pas legislativ salvator pentru
bugetul de stat, însă eficiența ei se va decide exclusiv la redactarea normelor metodologice de
aplicare. Dacă normele vor trata biodiversitatea ca pe un simplu set de interdicții aplicate
fermierilor, România va asista la un abandon masiv al terenurilor în zonele defavorizate și la
o chimizare ascunsă în zonele de câmpie. Aliniată la principiile europene ale IFOAM,
Asociația INTER-BIO susține că singura cale sustenabilă este recunoașterea fermierului
ecologic ca partener principal. Protejarea naturii nu înseamnă scoaterea terenurilor din
circuitul economic, ci sprijinirea financiară și logistică a celor care produc hrană sănătoasă,
menținând vie biodiversitatea satului românesc.

Pentru ca fondurile atrase prin PNRR și Planul Strategic PAC să genereze un impact real,
INTER-BIO propune câteva măsuri de folosire judicioasă a banilor deblocați prin PNNR:
 Finanțare prioritară pentru fermierii bio: direcționarea fondurilor de restaurare
ecologică către plăți compensatorii substanțiale pentru fermierii care adoptă practici
ecologice certificate (care livrează cu 30% mai multă biodiversitate pe aceeași
suprafață).

Citește și:

• Mihaela Ţonoiu: „Mi-au făcut şantajul în biroul adjunctului împuternicit al IPJ Argeş”
• DNA Piteşti a descoperit fotografii cu dezvoltatorul Briciu în telefonul ridicat de la Adela Gogoaşe, adjuncta DGASPC

 Indicatori reali de risc: reducerea poluării cu inputuri chimice se poate realiza
sustenabil doar prin subvenționarea directă a conversiei către tehnologii bio, nu prin
modificări de vocabular în textul legii.
 Protejarea agrobiodiversității naționale: finanțarea din bugetul de mediu a băncilor
de gene și sprijinirea utilizării de semințe tradiționale, adaptate climatic.
„Nu putem vorbi despre refacerea ecosistemelor degradate în timp ce protejăm interesele
agriculturii chimice intensive. Agricultura ecologică livrează cu 30% mai multă
biodiversitate și are nevoie de finanțare directă din PNRR, nu de strategii pe hârtie”, a mai
adăugat Costin Lianu, președinte INTER-BIO.
Deși salutăm adoptarea cadrului legislativ necesar pentru atragerea fondurilor europene,
considerăm că atingerea țintei de restaurare a 30% din ecosistemele degradate până în 2030
nu poate fi realizată numai ținând cont de cele de mai jos

1. Studiile climatice validate de IFOAM EU demonstrează că suprafețele cultivate
   ecologic găzduiesc, în medie, cu 30% mai multe specii și un număr crescut de
   organisme polenizatoare. În definirea criteriilor de eligibilitate pentru fondurile de
   restaurare ecologică alocate prin PNRR/PAC, fermele certificate ecologic sau aflate în
   perioada de conversie localizate în/sau lângă ariile degradate trebuie să primească
   automat punctaj maxim.
2. Modificarea textului legii în Parlament, care stipulează concentrarea exclusivă pe
   „riscul poluării”, riscă să blocheze raportările către Comisia Europeană din cauza
   lipsei unor metodologii clare de calcul a toxicității reziduurilor. Definirea clară în
   norme a faptului că extinderea suprafețelor agricole ecologice (unde inputurile de
   sinteză sunt interzise) reprezintă indicatorul principal și cel mai sigur de reducere a
   riscului de poluare chimică. Solicităm revizuirea țintei modeste de 5,5% din Planul
   Strategic Național și alocarea de fonduri din PNRR pentru scheme de sprijin masiv la

instalarea tinerilor fermieri ecologici în scopul atingerii unui prag realist de minimum
10% până în 2030.

3. Conservarea biodiversității implică și protejarea patrimoniului genetic vegetal
   național. Fermierii ecologici se confruntă cu o lipsă acută de material reproductiv
   (semințe și material săditor) certificat ecologic și adaptat climatic local. Includerea în
   normele de aplicare a unei linii de finanțare dedicate creării de bănci regionale de
   semințe tradiționale și subvenționarea parțială a achiziției de către fermierii bio a
   materialului ecologic autohton.
4. Regulile stricte de biodiversitate și reducerea pesticidelor nu vor distruge producția
   agricolă a Românie. Aceasta este o falsă dilemă, iar IFOAM Europe a demonstrat deja
   acest lucru. Biodiversitatea nu înseamnă să abandonăm terenurile sau să lăsăm
   pământul în pârloagă, ci să schimbăm tehnologia de producție. Agricultura ecologică
   folosește tehnici biologice de protecție, rotația culturilor și polenizarea naturală pentru
   a menține solul fertil. Solurile din România își pierd vertiginos humusul din cauza
   chimizării excesive. Dacă nu investim acum în biodiversitate prin soluții
   agroecologice, peste 10 ani solurile degradate și seceta vor scumpi mâncarea mult mai
   mult decât orice regulă de mediu.
5. Suntem bucuroși că banii vin, dar ne asigurăm că ei nu vor fi cheltuiți doar pe rapoarte de
   consultanță și strategii uitate în sertare. Aceste sute de milioane de euro trebuie să ajungă
   direct în buzunarul fermierilor care livrează rezultate reale. Fermierul ecologic muncește mai
   mult, își asumă riscuri mai mari și protejează apa și solul tuturor românilor. Dacă fondurile
   din PNRR pentru biodiversitate vor fi folosite doar pentru a bifa un jalon pe hârtie, fără a
   finanța direct reconversia ecologică a fermelor, atunci banii europeni vor trece pe lângă satul
   românesc fără a lăsa nimic în urmă.
   În vest, piețele bio și sprijinul guvernamental sunt solide, unele țări apropiindu-se deja de
   ținta UE de 25% suprafețe ecologice. România se află în continuare la coada clasamentului,
   iar actuala lege nu este de natură să îmbunătățească această poziționare. Alinierea cu IFOAM
   ne oferă acces la argumente științifice solide și bune practici globale. Vrem ca fermierul
   român să primească aceleași subvenții și același respect pe care le primește un fermier bio
   alte țări avansate pentru că protejează natura.
   Rămânem deschiși pentru a participa activ la grupurile de lucru din cadrul ministerului pentru
   a pune la dispoziție expertiza tehnică a rețelei noastre europene.
   Costin Lianu, Președinte INTER-BIO