Săptămâna trecută, pe 4 iunie, mai multe țări printre care și România au sărbătorit 100 de ani de la Tratatul de la Trianon, prin care s-au desenat noi hotare în întreaga Europă. Ca urmare a sacrificiului uman uriaș și a unității și abilității conducătorilor de atunci, România s-a întregit cu provincia istorică Transilvania, locuită majoritar de români, argument esențial la negocierile care au avut loc atunci.
Din cele de mai sus aș vrea să se rețină că unitatea decidenților de atunci, mai întâi, și apoi abilitatea lor au generat succesul. Pentru că oricâtă abilitate și argumente ar fi avut, fără unitate acestea nu s-ar fi însumat și rezultatul ar fi fost altul. Subliniez, cu un șablon care conține un adevăr evident: unirea dă puterea.
Schimbând puțin registrul, să vedem cum a sărbătorit clasa politică românească centenarul Trianonului. Cu trei săptămâni înainte, luați un pic prin surprindere că vine ziua de 4 iunie, pesediștii și-au dat seama că trebuie să facă ceva și au hotărât pe repede-înainte în Parlament ca ziua de 4 iunie să fie declarată ca zi oficială a Tratatului de la Trianon. Că nu degeaba au majoritate. Nici n-au observat că Trianonul nu-i doar sărbătoarea PSD-ului. Liberalii au fost luați și mai tare prin surprindere, o dată că vine 4 iunie și apoi de mișcarea politică a PSD-ului. Ce să facă, ce să facă? Să se opună nu puteau, că nu dădea bine pentru liberali, populația fiind ținută-n casă de pandemie, cu ochii în televizor. Soluția era una singură, Klaus Iohannis, tătucul liberalilor, să atace la Curtea Constituțională legea prin care PSD-ul își trăgea Trianonul în patrimoniu.
Stimați cititori, identic a fost când cu cumpărarea Vilei Florica pentru PSD, iar liberalii au fost de acord în Parlament, dar Iohannis a atacat legea la Curtea Constituțională, cu consecința că acum e totul clar, adică PSD Argeș are muzeu la Golești, iar PNL Argeș are muzeu la Vila Florica, la Ștefănești.
Schimbând din nou registrul, vă zic cum, cu mai mulți ani în urmă, într-o discuție cu răposatul om politic Corneliu Vadim Tudor, am încercat să lămurim dilema „cine a fost primu-n Ardeal”. Președintele naționaliștilor români era la Vila Florica pentru a depune o coroană de flori la mormântul Brătienilor, după care a invitat toată presa argeșeană la o masă mare în crama de acolo. Tribunul Vadim, așa cum a intrat în istoria postdecembristă, un om cu o uriașă cultură istorică, sau poate tocmai de aceea, avea un respect deosebit pentru activitatea prim-ministrului Ionel Brătianu în contextul Tratatului de la Trianon, actul de naștere al României moderne. La întrebarea mea „de ce ne-am bătut cu ungurii pentru înființarea primului stat românesc colea, la Posada, și nu ne-am bătut pe Tisa, dacă eram șmecheri?”, tribunul a răspuns ceva neclar, poate și datorită vinului bun. Plus că, deși noi, românii, eram mai „verzi”, după cum zice propaganda, ungurii erau deja conectați la Europa occidentală, că pe regele lor îl chema Carol Robert de Anjou!
Soluția există, cu sinceritate și cu o diplomație inteligentă să privim în jur și vom observa cum, pe 8 iulie 1962, în catedrala din Reims a avut loc reconcilierea franco-germană, în prezența cancelarului german Konrad Adenauer și a președintelui francez Charles de Gaulle. Cincizeci de ani mai târziu, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, și președintele Franței, François Hollande, au reconfirmat prietenia franco-germană în același loc, la Catedrala Notre-Dame din Reims.
Greu, taică, greu!
P.S.: De ce imnul național nu este Hora Unirii?
0 Comentarii