„Doctoriţa” Carmen şi pacientul Pendiuc…

Săptămâna trecută n-au curs Dunări de lacrimi și nici proteste publice în Piața Primăriei n-am văzut. Acolo unde îmbrăca Pendiuc pe vremuri halatul alb de master chef și îmbuiba cu sarmale, în ajun de Crăciun, câteva zeci de piteșteni. Și asta într-un acces și abces de PR rudimentaro-feudal pentru care eu, ca piteștean, mă simțeam jenat. Oare ăsta să fie spiritul orașului în care vreau să-mi rămână copiii?, mă întrebam. Și nu o singură dată. Culmea ironiei, în ziua în care poza cu Pendiuc dând la mătură pentru muncă în folosul comunității rupea internetu’, în aceeași piață, odinioară a sarmalelor moca, peste 2000 de piteșteni semnaseră deja la cortul amplasat pentru salvarea Pădurii Trivale. Aceeași pădure pentru care în 2012, de mână cu pisoiul umanist Daniel Constantin (candidatul de atunci al USL la deputăție pe colegiul Trivale), Tudor Pendiuc promitea ipocrit că Trivalea va deveni arie protejată. Anii au trecut, primarul Pendiuc și-a mai luat un mandat (ultimul înainte de a fi arestat) și pădurea a devenit arie furată, nicidecum protejată. Dar să revenim la poza cu Pendiuc la mătură, de săptămâna trecută. De ce n-au sărit piteștenii să-l compătimească pe nea Pendulă? Fiindcă l-a scos din politică propria sculă. Așa cum au motivat și cei doi judecători de la Curtea de Apel Pitești, Costin Andrei Stancu și Ioan Fundătureanu, în sentința de condamnare la doi ani de închisoare cu suspendare: „Nu poate fi omisă în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatului Tudor Pendiuc calitatea în care acesta a săvârșit infracțiunea, respectiv aceea de primar al unei localități, folosindu-se de funcția publică încredințată prin votul cetățenilor în interesul unei persoane apropiate cu vădit scop patrimonial, dovedind astfel un real dispreț pentru modul de cheltuire a banului public”.
Iar persoana apropiată pentru care s-a folosit Tudor Pendiuc de funcție, ca să-i asfalteze, tot moca, drumul privat până la vilă, e duduia secretară, șefă de cabinet și „iubiriță” (după cum se alintau cei doi pe înregistrările DNA) – Carmen Lis. Iarăși culmea ironiei, în aceeași zi în care Pendiuc apărea condamnat la mătură din cauza libidoului și a libidinoșeniei cărora le-a căzut pradă la bătrânețe, devenea publică o altă știre haioasă. Anume că duduia Carmen a dat în judecată Spitalul Militar (locul unde s-a angajat după ce „iubirițul” a fost extras de mascați din primărie), cerând plata sporului de doctorat. Puse cap la cap și analizate, cu lupa și cu prezervativul, nu poți decât să constați că Dumnezeu are un sarcastic simț al umorului. În vreme ce „doctorița” Carmen e pe val, fostul primar agonizează în aval. Și când te gândești câte ore a afectat „iubirița” pentru studiul doctoral în compania fostului primar, mai că te apucă un râs homeric. Cum că viața e complexă și nu bate doar cu bățul, ci și cu… mătura.