Arbitrajul este o jurisdicție alternativă, având caracter privat, și are ca element central convenţia arbitrală, cunoscută şi sub denumirea de ”clauză compromisorie” sau ”compromis”, adică acordul părţilor, exprimat, sub sancţiunea nulităţii, în formă scrisă, de a supune spre soluţionare instanţelor arbitrale unele sau toate litigiile dintre ele, decurgând dintr-un raport juridic determinat.
Este știut faptul că instanţe judecătoreşti au competență materială de ordine publică, cu o singură excepţie, și anume trecerea litigiului respectiv de la justiţia statală realizată de puterea judecătorească în competenţa justiţiei private, organizate legal sub forma arbitrajului privat – instituţionalizat sau ad-hoc.
Persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor (exceptând statul și autorităţile publice) pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție (cele care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie).
Spre deosebire de instanţele de judecată de drept comun, tribunalul arbitral se formează, în conformitate cu voinţa părţilor, dintr-un arbitru unic sau dintr-un număr impar de arbitri (trei, de regulă) pentru fiecare litigiu în parte.
În cadrul instituțiilor de arbitaj sunt înscriși pe lista arbitrilor pe care îi puteți nominaliza să facă parte din completul de judecată arbitrală persoane de renume, cu pregătire juridică temeinică, aleși dintre avocați, consilieri juridici sau chiar foști judecători, iar procedura arbitrală este asemănătoare, în cea mai mare parte, cu regulile de procedură civilă.
În procedura arbitrajului, părțile pot propune să fie administrate toate mijloacele de probă prevăzute de Codul de Procedură Civilă: înscrisuri, martori, prezumții, interogatoriu, expertize, cercetarea la fața locului etc. și se pot prezenta personal, dar pot fi și asistate de avocați aleși.
Procedura arbitrală ia sfârşit prin pronunţarea unei hotărâri, denumite sentinţă arbitrală, care este definitivă şi obligatorie și are efectele unei hotărâri judecătoreşti, deci constituie titlu executoriu și se execută silit prin intermediul executorului judecătoresc.
Sentinţa arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, care se judecă la Curtea de Apel în circumscripția căreia s-a desfășurat arbitrajul.
Tribunalul arbitral soluționează litigiile dintre părți rapid, într-un termen considerabil mai scurt decât durata de timp în care se soluționează cauzele la instanțele de judecată, adică în termen de 6 luni calculate de la data constituirii tribunalului arbitral și până la pronunțarea hotărârii și doar excepțional, pentru motive temeinice, termenul poate fi prelungit cu încă 3 luni.
Inclusiv termenele de judecată sunt termene scurte, iar cheltuielile reprezentând taxe arbitrale sunt mai mici decât taxele de timbru judiciar, iar plata lor poate fi eşalonată în două tranşe.
La nivelul județului Argeș este organizată și funcționează Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii