Căluşarii de la Pădureţi, la Londra în 1935

„Tigrii Carpaţilor” sau ,”Diavolii jocului popular”, aşa îi numea presa străină în 1935, elogiind arta dansului căluşarilor din Pădureţii Argeşului, după ce au uimit publicul spectator de la arenele din sala ”Royal Albert Hall” din Londra, când, alături de alte formaţii din 42 de ţări de pe glob, au etalat cu succes frumuseţea dansului românesc „Căluşul”.

Au dus vârtejul jocului pe bulevarde, în parcuri și pe Şoseaua Kiseleff din capitală

Din informaţiile oferite de cei mai în vârstă reiese că în fosta comuna Pădureţi existau mai multe formaţii de căluşari (în satele Pădureţi, Catane şi Cieşti), fiecare având stilul său de joc, fapt ce făcea ca echipele să fie formate totdeauna din oameni ai aceleiaşi aşezări. Formaţiile de căluşari există de mult, dar nu se poate fixa precis data când în acest sat au luat fiinţă echipele de căluşari. La început căluşarii aveau o costumaţie simplă, compusă din câteva bete, pantaloni şi pe cap purtau un fes cu mărgele, iar în picioare, opinci de piele de capră. Tinerii căluşari trec printr-o schimbare a costumaţiei, care le dă un aer tineresc, de prospeţime şi totodată îi integrează în portul obişnuit de sărbătoare. În 1915, căluşarii din Pădureţi pleacă la Ploieşti, unde joacă o săptămână, apoi vin în Bucureşti, ducând vârtejul jocului pe bulevarde, în parcuri, pe Şoseaua Kiseleff şi în marile restaurante. Acelaşi lucru îl fac şi în anul 1916, după care se întrerupe activitatea căluşărească, din cauza declanşării Primului Război Mondial. Din primăvara anului 1919, căluşul din Pădureţii Argeşului îşi reia activitatea, dansatorii desăvârşindu-şi măiestria jocului, învăţând copiii şi tineretul din Pădureţi sau întrecându-se cu cei de la Fâlfani, Mârghia, Vităneşti, Stolnici sau din satele vecine ale judeţului Olt. Interesant este faptul că această echipă de căluşari se instruia în permanenţă, iar unele jocuri, cunoscute mai bine de anumiţi căluşari, le poartă numele: „Al lui Răţoi”, „Al lui Florică”.

Selecționarea de la Arenele Romane

Faima internaţională a căluşarilor din Pădureţi, sărind cu zurgălăi şi pinteni la picior, cu costumele lor viu colorate, cu chimire artistic brodate şi cu panglici atârnate la pălării, a început într-o călduroasă zi de vară, în 1935, la Londra, unde au participat la concursul internaţional de dansuri populare.
În anul 1935, „Arhiva naţională de folclor” primeşte o invitaţie din partea „Societăţii engleze de dans şi cântec popular”, ca o formaţie de căluşari din România să participe la „Concursul internaţional de dansuri populare de la Londra”. Pentru selecţionarea celei mai bune echipe se organizează un concurs căluşăresc la Arenele Romane din Parcul Libertăţii din Bucureşti, la care participă echipe de căluşari din Teleorman, Olt şi Argeş.
Din juriu a făcut parte şi Dimitrie Gusti, întemeietorul şcolii româneşti de sociologie din Bucureşti, împreună cu alţi doi colaboratori ai săi: prof. Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner. Căluşarii din Pădureţi întrunesc în unanimitate sufragiile jocului, sunt premiaţi şi încep pregătirile pentru plecarea spre Londra. Doi câte doi sau un grup, în „Bătuta”, „Sărita”, „Plimbarea căluşului” sau în „Floricica din căluş”, dansatorii din Pădureţi se pregătesc pentru a da dovadă la Londra de o artă desăvârşită în mişcare, care nu numai să egaleze mişcările coregrafice ale unor artişti celebri ai scenei, dar chiar să-i depăşească, cu toate că ei erau tineri ţărani dintr-un sat cu veche tradiţie căluşărească. Supleţea şi stilizarea fină, o serie de calităţi despre care specialiştii au vorbit cu multă admiraţie au fost evidenţiate cu multă pasiune de aceşti tineri, care au ţinut cu tot dinadinsul să ne facă cunoscuţi peste hotare cu dansul milenar, Căluşul.

Presa străină îi numește „Tigrii Carpaților”

Pe 15 iulie 1935, echipa din Pădureţi, condusă de Constantin Brăiloiu, directorul Institutului de Folclor, şi Harry Brauner, adjunctul său, pleacă cu trenul spre Londra. De-a lungul drumului, în tren, prin gări, căluşarii din Pădureţi, în originalele lor costume, trezesc curiozitatea şi admiraţia străinilor. În drum spre Londra, ei fac şi un popas de două zile la Paris. La 20 iulie 1935 ajung la Londra, unde sunt întâmpinaţi, pe peronul gării londoneze „Victoria”, de către ambasadorul României la Londra şi de folcloristul englez A.G. Thornton, precum şi de cimpoieri şi dansatori scoţieni. A treia zi de la sosire, pe arena din sala „Royal Albert Hall” începe întrecerea între cele 42 de echipe de dansatori venite din ţările Asiei, Americii, Europei, Africii şi Australiei. Căluşarii din Pădureţi, în cele 10 minute de joc, durată reglementară prescrisă fiecărui joc, în costumele lor fără nicio potriveală cu ale celorlalte popoare, acompaniaţi de o cobză şi o vioară, încep vijelia jocului care face să amuţească sala şi chiar juriul. La această competiţie internaţională de la Londra, căluşarii din Pădureţii Argeşului obţin locul I. După acest succes, ei sunt solicitaţi să mai rămână încă zece zile, interpretând jocurile româneşti pe scena de la „Westminster Hall”. După acest succes răsunător, presa străină, elogiind arta dansatorilor noştri, îi numeşte pe Căluşarii din Pădureţi „Tigrii Carpaţilor” şi ”Diavolii jocului popular”.

Au dansat în fața Reginei Angliei

Ce a titrat ziarul „Albina” pe 26 iulie 1935 despre participarea căluşarilor din Pădureţi la Londra: „Zilele acestea, în Capitala Angliei, Londra, a avut loc o mare serbare de jocuri populare. Fiecare ţară a trimis pentru această întrecere pe cei mai mari jucători ţărani, iar aceştia, în faţa Reginei Angliei, care patronează serbarea, şi în faţa tuturor oamenilor de seamă ai Angliei şi a trimişilor celorlalte ţări, au jucat cel mai frumos joc al ţării lor. Ministerul de Externe a găsit cu cale că e bine să ia parte şi ţara noastră la această serbare. Şi s-a adresat Societăţii Compozitorilor Români, care se ocupă cu studierea cântecelor şi jocurilor populare, pentru ca să aleagă cel mai frumos joc şi pe cei buni jucători. Profesorul Const. Brăiloiu a hotărât trimiterea unei echipe de Căluşari din com. Pădureţi, judeţul Argeş. Nici nu se putea alegere mai potrivită. Jocul căluşarilor, cunoscut în multe părţi ale ţării, e unul din cele mai frumoase jocuri româneşti. Păcat însă că nu mai este jucat cum se cuvine, aşa cum îl jucau bătrânii. Mai înainte vreme, Căluşarii vestiţi erau în Ardeal, în ţinutul Târnavelor, dar acum jocul s-a părăsit”.

Virtute şi virtuozitate prin Europa

Din anul 1935 şi până în 1939, căluşarii din Pădureţi cutreieră Europa, făcând cunoscut tuturor ţărilor dansul nostru milenar. Odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, se întrerupe şi activitatea competiţională a echipei de căluşari, ea reluându-se abia după 10 ani, în 1949, când echipa participă la concursul zonal de la Ploieşti. Cu acest an începe o nouă perioadă de glorie pentru echipa de căluşari din Pădureţi.
După instaurarea orânduirii socialiste în ţara noastră, n-a fost concurs sau festival fără participarea inimoşilor dansatori ai Pădureţilor. Prezenţi în toate marile manifestări artistice de amatori din ţara noastră, ei au dobândit premii în fazele finale şi au adus prinos de strălucire şi dinamism tuturor spectacolelor la care au participat.
Sursa: Opinia sudului