Nu mult timp a trecut de când mai marii Primăriei au anunţat, făloşi, cu surle şi trâmbiţe, că problema câinilor vagabonzi de pe străzile Piteştiului e pe cale să fie rezolvată. Nu m-am grăbit să aplaud entuziasmul, periculos de contagios, al primarului Pendiuc şi, mai ales, al viceprimarului Ionică. Am avut dreptate să fiu sceptic: câinii comunitari vor muşca pe mai departe.
Terenul, din zona fostului CET Sud, pe care Primăria avea de gând să construiască o nouă biobază este revendicat în instanţă. Nu intru în detalii. Piteşteanul nu are nevoie nici de scuze şi nici de explicaţii din partea municipalităţii. Ceea ce îl interesează este ca oraşul în care trăieşte să nu mai fie populat cu maidanezi. Vorbim de un interes absolut legitim, cu atât mai mult cu cât Primăria este de ani buni, iar nu de ieri – de azi, neputincioasă în a scăpa oraşul de haitele de patrupede. Efectiv nu poate. Nu este în stare.
Totul a părut perfect când viceprimarul a prezentat în faţa presei schiţa viitorului adăpost pentru câini. Biobaza de pe hârtie respecta standardele europene, occidentale, în materie. Mai lipsea ca maidanezilor să li se asigure cabine de duş şi salon de masaj. Foarte bine! Bietele animale urmau să aibă condiţii de cinci stele, excelent!, în timp ce piteştenilor li se promitea că într-un an de zile de la tăierea panglicii inaugurale nu vor mai vedea picior de câine comunitar în minunatul oraş de vis. Bravo, bravo!
N-a curs prea multă apă de-atunci la arteziana muzicală şi colorată şi, hop!, credulii, naivii, primarul şi viceprimarul au fost nevoiţi să coboare din frumoasa poveste în crunta realitate: Primăria este dată în judecată şi i se cere pământul ales pentru biobază, dar şi pentru un mare şi profitabil parc industrial. Pe cale de consecinţă, investiţia stă acum suspendată.
Va sta mult şi bine. Cât să dureze tevatura în justiţie? Un an? Poate doi? Dar s-a realizat un studiu de fezabilitate! Ne-a costat câteva zeci de mii de lei. Ce-a fost în mintea edililor noştri când au optat pentru acel teren? Nu ştiau că există riscul ca el să facă obiectul unui proces? Chiar n-au realizat că reclamantul, societate de furnizare a gazelor, ar putea solicita în instanţă terenul ca să-şi recupereze datoriile pe care le are de recuperat de la Termoficarea piteşteană? Ce studiu de fezabilitate a fost ăla?
Primăria nu are la dispoziţie un alt teren care să se potrivească amenajării unui nou adăpost pentru câinii fără stăpân. Cel puţin aşa mi-a declarat viceprimarul Ionică. Prin urmare, rămâne ca municipalitatea să se judece pentru suprafaţa de la fostul CET Sud. Iar noi, cetăţenii Piteştiului, rămânem, încă o dată, pentru a câta oară?, cu buza umflată. Şi cu maidanezii lătrându-ne de peste tot, de prin parcări, de prin parcuri sau din scările blocurilor. Şi uite-aşa a devenit cu mult mai plauzibil că în 2012 va fi sfârşitul lumii decât că va fi sfârşitul epocii de aur a maidanezilor din Piteşti.
(Mihai Paul Codunas)