A înviat mortu’…

La un mort politic mă refer și numele lui e Tudor Pendiuc. Să nu înțeleagă careva altceva și în primul rând el, latino-loverul puriu al madamei Carmen Lis. Degrabă vărsătoriu de lacrimi autovictimizatoare, după cum îl știm, Tudor Pendiuc e în stare să răsucească realitatea și să susțină că îi dorim moartea fizică, dacă nu cumva o punem și de vreun atentat la adresa domniei sale. Nu, domnule fost primar, nu vă dorește nimeni plecarea din lumea asta! Dimpotrivă, ne dorim să zăboviți cât mai mult, ca să aibă piteștenii, și nu doar ei, termen de comparație între ce ați fost și ce ați ajuns, între ce susțineați că sunteți și ce fumați în realitate, adică în intimitate cu secretara Carmen Lis. Am citit de curând într-un cotidian o declarație a dvs în care spuneați că în fiecare an, pe 15 octombrie, vă duceți la biserică și vă rugați pentru sufletul Ilenei Voican, amărâta care și-a dat foc sub fereastra primăriei dvs, în urmă cu 20 de ani, pentru o locuință socială. Asta chiar mi se pare culmea ipocriziei. Vă mărturisesc că am fost la un pas de vomă. Fiindcă nicăieri în declarația dvs, pe care o și reproduc, nu regăsesc o urmă de căință sau de recunoștere a vreunei brume de greșeală, fie ea directă sau indirectă. Dimpotrivă, subliniați că primăria n-a avut nicio vină și aruncați totul pe soțul amărâtei, pe care justiția aia, cea din urmă cu două decenii, l-a condamnat pentru instigare la sinucidere. Prin urmare, vă spălați ipocrit pe mâini că dvs și primăria pe care o conduceați n-ați avut nicio vină și ne cerșiți în continuare lacrimi de autocompătimire. Iată declarația: ”Regret enorm că a murit biata femeie. Cred că toată lumea a înțeles că nimeni din primărie n-are nicio vină. De altfel, Justiția și-a spus cuvântul, nu mai comentăm. Dar îmi pare rău pentru doamna Voican, pentru tinerețea ei. Păcat. Eu aprind lumânări și mă rog pentru sufletul ei în fiecare 15 octombrie și nu numai…” (cotidianul Argeșul din 16 octombrie 2018). N-aveți dreptate, domnule Pendiuc, atunci când susțineți că ”toată lumea” și-a dat seama că primăria (adică toată primăria, incluzându-vă și pe dvs) n-a avut nicio vină. Dimpotrivă, eu cunosc foarte mulți oameni, nu ”toată lumea”, care găsesc o mare vină Primăriei Pitești și lui Tudor Pendiuc pentru drama petrecută în urmă cu douăzeci de ani. O dramă care a lăsat un copil fără mamă și a aruncat un soț în pușcărie pentru ”instigare la sinucidere”. Și asta pentru că trebuia găsit neapărat un vinovat. Un țap ispășitor care să scoată primăria și pe dvs din rahat. Dar e problema dvs cum vă raportați la realitate și asta fiindcă întotdeauna v-ați raportat la o altă realitate, pe care v-ați plăsmuit-o singur și care nu avea nicio legătură cu realitatea celor mulți. Nu contest faptul că un om se poate căi sincer la un moment dat, asumându-și greșelile făcute cu voie sau fără de voie, cum spune la Cartea Sfântă. Constat însă că nu e cazul dvs. N-aș fi scris acest editorial dacă n-ați fi scos de la naftalină episodul cu Ileana Voican, pe care îl cunosc foarte bine, că eram ziarist și în urmă cu 20 de ani. Și dacă nu v-aș fi văzut de câteva ori în ultima săptămână la Toamna Piteșteană, dând târcoale tarabelor cu legume și cârnați ca un incorigibil cerșetor de voturi. Ați simțit miros de sânge, odată cu suspendarea lui Cornel Ionică de către ANI, și v-ați zis ca s-a întors roata și că e din nou momentul dvs. Nu știu dacă va mai fi sau nu un moment al dvs, asta tot piteștenii o vor decide. Însă dumneavoastră, domnule Tudor Pendiuc, sunteți o cronică tristă a Piteștiului ultimilor 25 de ani. I-ați păcălit o bună perioadă de timp pe piteșteni și chiar și pe mine în ultimii ani, cu dublu limbaj și cu dublu standard. Numai că înapoierea Piteștiului și încremenirea lui în poiect vi se datorează în mare parte, iar oamenii au început să-și cam dea seama de lucrul acesta. Spiritul dvs provincial și mediocru respiră în toate pavelele cu care ați tapetat centrul Piteștiului și care reprezintă adevărata moștenire, dacă nu chiar singura, a lui Tudor Pendiuc.