15 august 1714, Adormirea Maicii Domnului, chiar în acea zi, Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, Piața Ialy-Kiosc era înțesată de lume, pregătită pentru execuție. Sultanul Ahmed al III-lea invitase ambasadorii Franței, Rusiei, Austriei și Angliei, iar ei nu refuzaseră, ceea ce în calitate de creștini ar fi trebuit să o facă.
Brâncoveanu, împreună cu ginerele și sfetnicul său Ianache Văcărescu și cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, în cămăși albe și cu lanțuri la picioare, au fost purtați pe străzile Stambulului până la locul execuției, una dintre cele mai sângeroase din toată istoria Imperiului Otoman.
Execuția prin decapitare este mult mai spectaculoasă, dacă îmi permiteți să spun așa, decât alte tipuri de execuție, ca ghilotinarea sau cea prin împușcare. În cazul nostru, după ce se taie capul, sângele țâșnește din jugulară ca din pompă, stropind totul în jur. La acest spectacol înfiorător vor fi asistat ambasadorii creștini, dar și mezinul Matei, care nu a putut rezista grozăviei și a căzut la picioarele sultanului cerând îndurare. Exista într-adevăr o cutumă care preciza că este iertat de la pedeapsa capitală cel ce renunță la religia sa trecând la islam. Exact în acel moment s-a produs o minune dumnezeiască. Altfel nu se poate explica cum, în acele clipe grozave, după câteva cuvinte ale tatălui său, copilul de 14 ani și-a așezat capul pe butuc și, privindu-l în ochi pe călău, i-a spus: ”Vreau să mor creștin! Lovește!”. Însuși călăul, cu toată experiența sa de călău, a fost atât de tulburat încât nu a reușit din prima lovitură să reteze capul ultimului martir, bătrânul Brâncoveanu.
Vă veți întreba ce legătură are această relatare cu referendumul care se va desfășura peste câteva zile. Are. Una foarte mare. Este vorba de atitudine. Evident că, în prezent, mintea noastră nu poate înțelege ce s-a întâmplat acum mai bine de trei sute de ani în piața Ialy Kiosk. Suntem mult prea decăzuți. Ceea ce ni se cere astăzi este mult mai simplu: să avem o atitudine fermă față de secularizarea la care suntem supuși cu cinism de ani de zile. Iar formularea actuală din Constituție prin omitere referitoare la familie este un exemplu în acest sens. Pe bună dreptate ne întrebăm cum a fost posibil așa ceva.
Este un moment istoric. Pentru prima dată după evenimentele sângeroase din decembrie 1989 poporul român are prilejul să-și afirme demnitatea. Votul din 6-7 octombrie depășește cadrul strict constituțional. Votul nostru va fi un răspuns răspicat tuturor celor care lucrează sistematic și organizat la anihilarea sufletului românesc, care înseamnă credință, ortodoxie, tradiție, cultură, istorie. Nu mă îndoiesc că va fi un răspuns masiv: lăsați-ne în pace! Nu mă îndoiesc că vom ști să fim demni urmași ai celor care, în condiții mult mai grele, au realizat ceea ce astăzi noi îl considerăm cel mai important reper al istoriei naționale: România Mare. Altfel, tot ce ține de sărbătoarea Centenarului nu vor fi decât vorbe goale, iar generațiile viitoare nu ne vor ierta.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii