Parte a Grupului Industrial Componente Piteşti (GIC), Comefin Costeşti este o societate comercială care funcţionează de peste 30 de ani în domeniul producţiei de componente pentru autovehicule. Asemănător altor societăţi înfiinţate în perioada comunistă, Comefin Costeşti a declanşat procedurile de privatizare într-un moment în care falimentul bătea la uşă, urmare a pierderilor acumulate în timp, a datoriilor la bugetul de stat şi a pierderii pieţei de desfacere. Început în anul 2004, procesul de privatizare este pe deplin încheiat la momentul de faţă, cu ecouri dintre cele mai spectaculoase: Comefin şi-a consolidat poziţia de furnizor Dacia – Renault şi a dezvoltat importante relaţii de colaborare cu alţi clienţi importanţi din industria auto. Lucrurile stau la fel de bine în ceea ce priveşte climatul de muncă, relaţiile cu sindicatele şi acţionariatul şi retehnologizarea producţiei. Despre toate acestea am stat de vorbă cu dl. Silviu Stroescu, directorul Comefin Costeşti, împreună cu care am încercat să dezlegăm secretele unei privatizări de succes.
# Domnule director, vă rugăm să ne spuneți, în câteva cuvinte, de ce privatizarea Comefin S.A. poate fi considerată un succes și un exemplu de bună practică.
– Comefin S.A. este un exemplu de privatizare reușită, unul din puținele cu care Argeșul și România se poate mândri la ora actuală. Cu toții cunoaștem mult mediatizatele cazuri de privatizări care au condus la închiderea firmelor, vânzarea activelor și disponibilizarea personalului. Spre deosebire de aceste cazuri, la Comefin S.A. privatizarea s-a suprapus cu investiții de substanță, un management performant și reinvestirea profitului, îndeosebi în tehnologie de ultimă generație. Toți acești factori au dus la dublarea cifrei de afaceri – comparativ cu perioada ante-privatizare și au adus perspective de creștere pentru anii următori. Așa se face că am devenit astăzi una dintre cele mai importante firme din domeniul industriei auto, care a reușit să se dezvolte deopotrivă pe piața internă și pe cea externă.
# Cum arăta Comefin S.A. la începutul procesului de privatizare?
– La momentul 2004, datoriile societății se ridicau la aproximativ 5.6 milioane lei noi, incluzând aici restanțe imense la plata salariilor către proprii salariați, la plata furnizorilor de materii prime și materiale, dar și mari datorii către bugetul de stat. Mai mult decât atât, condițiile de lucru erau greu de imaginat: nu existau echipamente de lucru și de protecție adecvate, locuri special amenajate pentru servirea mesei în timpul pauzelor de lucru și nici utilități corespunzătoare. Cuvântul “dezastru” cred că descrie cel mai potrivit starea de fapt la acel moment!
# Cum ați implementat schimbarea într-un climat atât de nefavorabil?
– Transformarea radicală ce se impunea după privatizarea Comefin a presupus, în mod cert, un efort financiar substanțial de aproximativ 6.5 milioane lei noi, investiții ce au vizat în primul rând modernizarea tehnologiilor, investiție externă în resursa umană, protecția și securitatea salariațillor, protecția mediului și investiții în certificarea sistemului de calitate. Convinși fiind de faptul că reușita este condiționată de asigurarea unui climat de muncă favorabil, am făcut tot ceea ce ne-a stat în puteri pentru a crea un mediu la nivelul standardelor europene. În acest sens, au fost achiziționate echipamente de lucru pentru asigurarea protecției și securității salariaților, au fost create condiții optime de muncă și s-a investit responsabil în calificarea și dezvoltarea resursei umane, pentru a ține pasul cu cerințele unei piețe atât de pretențioase precum cea auto.
# Faptul că faceți parte dintr-un grup solid, Grupul Industrial Componente din Pitești, care avea experiența unor privatizări asemănătoare, vezi cazul Subansamble Auto Pitești, v-a ajutat în demersul dvs.?
– Este de la sine înțeles faptul că strategiile de privatizare experimentate cu succes și la alte companii ale Grupului ne-au inspirat și ne-au ambiționat totodată. Am avut multe de învățat, mai ales în ceea ce privește formarea unei structuri organizatorice flexibile, bazată pe lucrul în echipă sau instruirea permanentă a personalului. Evident, fiecare privatizare are povestea ei, dar și problemele specifice, de care ne-am lovit și noi, fără doar și poate: infrastructura rutieră improprie, lipsa unei surse convenabile de energie pentru încălzire, modificările radicale ale spațiilor de producție din cauza externalizării unor tehnologii învechite, energofage – sunt doar câteva dintre problemele la care facem referire.
# Care a fost, în opinia dumneavoastră, cheia succesului privatizării Comefin?
– Răspunsul este unul cât se poate de simplu: am aplicat politica pașilor mărunți, dar siguri, și am așezat la temelia ei seriozitatea, flexibilitatea și imperativele calității. În toți acești ani ne-am ferit de eticheta privatizărilor făcute prin mass-media și am supravegheat atent schimbările survenite pe piața auto la nivel internațional. Comefin S.A. era un brand recunoscut pentru piesele auto de prim montaj Dacia și Oltcit, precum și în piața pieselor de schimb. În primii ani după privatizare, am schimbat optica managerială și ne-am aplecat cu sârguință spre calitate. Acest pas ne-a dat răgazul să ne pregătim pentru reintrarea ca furnizor la Dacia pentru gama Logan și pentru deschiderea altor perspective de colaborare. Iar astăzi ne mândrim cu un portofoliu de clienți de top.
# Care a fost relația cu sindicatul în toată această perioadă?
– Dacă nu îmi puneați dumnevoastră această întrebare, cred ca v-o propuneam eu. De ce ? Pentru că, în ciuda faptului că am găsit un sindicat puternic în firmă, un sindicat învrăjbit de mass-media, cu o atitudine ostilă pentru fenomenul privatizărilor, am aplicat politica ușilor deschise, a dialogului bazat pe fapte concrete și a transparenței. Oamenii ne-au înțeles foarte bine și acum le mulțumesc pentru acest lucru, iar acest dialog continuă și astăzi. Dacă n-am fi avut susținerea sindicatului pentru multiplele măsuri pe care le-am luat, sunt convins că soarta Comefinului ar fi fost una nefericită! Mai mult, după ce am trecut împreună numeroase puncte de cotitură în istoria post-privatizare, am avut o satisfacție aparte când oamenii mi-au mărturisit că, dacă știau ce înseamnă o privatizare bazată pe dorința de continuitate, ar fi fost primii care s-ar fi angajat să o susțină.
# Dacă v-am întrebat de sindicat, trebuie să vă întreb și de acționariat. Cum ați colaborat cu aceștia, care a fost cheia succesului în ceea ce privește relația cu acționariatul?
– Acționarul majoritar al Comefin este societatea Subansamble Auto Pitești, condusă cu succes, încă de la înființare, de dl. director Gheorghe Badea. Ca și în cazul nostru, Subsansamble Auto reprezintă o poveste cu final fericit, una din puținele, din păcate, din zona Argeș. Când spun asta mă bazez pe o buna cunoaștere a realității: nu mai puțin de 60-70% dintre întreprinderile care funcționau de dinainte de 1990 nu au făcut față greutăților inerente tranziției și au declarat falimentul și resemnarea. Dar pentru a rămâne în tonul optimist al acestui articol, vă voi spune că am o relație specială atât cu dl. director Badea, cât și cu fiii dumnealui, cu Silviu și Cătălin, ambii directori în cadrul GRUPULUI INDUSTRIAL COMPONENTE PITEȘTI, alături de care ne străduim să ducem cât mai sus numele acestui grup. Am avut în
totdeauna parte de sprijinul dumnealor, iar diferendele minore pe care le-am avut nu au însemnat decât un pas înainte pentru găsirea unor soluții avantajoase. În acest moment cred cu tărie ca medierea făcută de conducerea Comefin între sindicat și patronat a fost la fel de importantă ca, de exemplu, investiția în utilaje performante!
# Odată cu privatizarea s-au terminat și investițiile necesare la COMEFIN SA. Ce urmează?
– Comefin S.A. are investiții în derulare atât în ceea ce privește utilajele, cât și spațiile de producție. De asemenea, investiția în resursa umană este una continuă, pentru că în această industrie schimbările sunt extrem de rapide și trebuie să stăpânim foarte bine noile tehnologii. Pentru viitor, am convingerea că un management performant, combinat cu un climat de înțelegere cu acționariatul și cu o atitudine realistă, înțeleaptă și tolerantă din partea sindicatelor, ne vor garanta drumul spre reușită.
Pe această cale, doresc să aduc mulțumiri acționarilor noștri, membrilor de sindicat și celorlalți salariați, pentru aportul la un succes demn de semnalat. Împreună le-am arătat celor care au ochi să vadă că o societate cu capital integral românesc și numai cu angajați români poate face performanță într-un domeniu de vârf al tehnologiei din industria auto. Pentru a întări cele deja spuse, am să adaug un singur detaliu care poate face diferența: împreună cu alte societăți ale Grupului Industrial Componente lucrăm pentru un constructor care a lansat deja pe piață o primă familie de automobile integral electrice. Tot pe această cale doresc să le mulțumesc colegilor mei din echipa de conducere, care au realizat că munca în echipă și aplicarea întocmai a hotărârilor luate sunt la fel de importante precum principiul după care ne ghidăm, acela că “nu merge și așa, nu merge oricum, ci precum am stabilit împreună!”.

Combustibilii se scumpesc din august. Cât va costa litrul de benzină
Drumul cu maşina va fi mai scump din august. Acciza creşte, iar asta se va traduce în câteva zeci...
0 Comentarii