Pr. prof. dr. Vintilă Rafael: A murit răbdarea de a asculta muzică?
Dr. Andrei Tase: Nu cred că omul contemporan și-a pierdut capacitatea de a asculta muzică, ci mai degrabă capacitatea de a rămâne suficient de mult timp într-o experiență care nu îi oferă satisfacție imediată. O simfonie de Beethoven, o doină românească sau o compoziție de Bach cer timp, atenție și disponibilitatea de a descoperi frumusețea treptat, în timp ce cultura digitală ne obișnuiește cu emoții rapide, consumabile și ușor de înlocuit. Muzica este ambivalentă, are două feţe: una angelică şi una demonică.
Pr. prof. dr. Rafael Vintilă: Cum a schimbat cultura videoclipurilor scurte percepția muzicală?
Dr. Andrei Tase: TikTok și cultura videoclipurilor scurte au transformat muzica dintr-o experiență care se desfășura în timp într-un produs care trebuie să cucerească publicul în primele secunde. Astăzi, există riscul ca o compoziție să nu mai fie judecată după profunzimea armoniei, originalitatea construcției sau forța expresivă, ci după capacitatea unui fragment de câteva secunde de a deveni viral.
Pr. prof. dr. Rafael Vintilă: De ce societatea contemporană produce vedete cu o durată de viață atât de scurtă?
Dr. Andrei Tase: Pentru că am ajuns să confundăm vizibilitatea cu valoarea artistică, iar notorietatea cu autenticitatea talentului. Într-o societate guvernată de algoritmi, o vedetă poate deveni celebră peste noapte și poate dispărea la fel de repede, însă adevărata consacrare artistică nu se măsoară în vizualizări, ci în capacitatea unei opere de a supraviețui generațiilor. Începând cu profetul Moise, cântarea a ajuns o formă de mărire adusă lui Dumnezeu. Prima mărturie grăitoare este cântarea lui Moise și a fiilor lui Israel, adusă lui Dumnezeu ca mulțumire pentru eliberarea din robia egipteană: „Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta şi au zis: «Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit!” (Ieșirea 15, 1). Cântarea a fost acompaniată de dansul lui Miriam, sora lui Aaron, și de către alte femei: „Atunci a luat Mariam proorociţa, sora lui Aaron, timpanul în mâna sa, şi au ieşit după dânsa toate femeile cu timpane şi dănţuind” (Ieșirea 15, 20).
Pr. prof. dr. Rafael Vintilă: Cum va arăta profesia de muzician peste 20 de ani?
Dr. Andrei Tase: Cred că muzicianul viitorului va trebui să fie nu doar interpret sau compozitor, ci și un interlocutor inteligent al tehnologiei, capabil să utilizeze inteligența artificială fără să devină dependent de ea. Paradoxal, într-o lume în care algoritmii vor putea produce aproape orice succesiune de sunete, autenticitatea umană, sensibilitatea interpretării și emoția unei experiențe muzicale trăite în direct ar putea deveni cele mai prețioase forme de artă. Muzicianul trebuie să rămână, înainte de toate, un om de cultură, preocupat de lectură, studiu și formare intelectuală continuă; în caz contrar, riscă să rămână doar un simplu executant muzical, un muzicant, un amator, fără profunzimea care transformă interpretarea în artă și istorie. Tehnologia poate susține creativitatea, poate extinde posibilitățile expresive și poate perfecționa instrumentele de creație, dar nu poate înlocui conștiința artistică și acea vibrație interioară prin care muzica încetează să fie simplu sunet și devine mărturie a sufletului omenesc.
0 Comentarii