Reprezentanții a aproape 200 de țări se pregătesc pentru una dintre cele mai importante reuniuni internaționale dedicate schimbărilor climatice. Conferința ONU COP31 va începe luni, 9 noiembrie 2026, în Antalya, Turcia, și se va desfășura până pe 20 noiembrie. Pe agenda discuțiilor se află două probleme majore: reducerea dependenței de combustibilii fosili și identificarea resurselor financiare necesare pentru protejarea statelor vulnerabile în fața fenomenelor meteorologice extreme. Negocierile au loc într-un moment în care presiunile asupra guvernelor cresc, iar organizațiile internaționale avertizează că măsurile adoptate până acum nu sunt suficiente pentru limitarea efectelor încălzirii globale.
Reuniunea de la Antalya reprezintă cea de-a 31-a Conferință a Părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice. Pe lângă delegațiile guvernamentale, la eveniment vor participa specialiști, reprezentanți ai mediului de afaceri și organizații neguvernamentale. Summitul dedicat șefilor de stat și de guvern este programat pentru 11 și 12 noiembrie, în timp ce negocierile tehnice și politice vor continua pe toată durata conferinței. Obiectivul general rămâne aplicarea angajamentelor asumate prin Acordul de la Paris din 2015, care urmărește menținerea încălzirii globale mult sub 2 grade Celsius și continuarea eforturilor pentru limitarea acesteia la 1,5 grade față de perioada preindustrială.
Presiune asupra guvernelor: mai puține promisiuni și mai multe măsuri concrete
Una dintre principalele teme ale COP31 va fi ritmul în care statele pot reduce utilizarea cărbunelui, petrolului și gazelor naturale. André Corrêa do Lago, președintele conferinței climatice COP30 din 2025, consideră că discuțiile internaționale trebuie să se concentreze tot mai mult asupra aplicării deciziilor deja adoptate, nu doar asupra negocierii unor noi angajamente.
În declarațiile acordate Reuters, oficialul a subliniat că politicile climatice nu mai pot rămâne exclusiv în responsabilitatea ministerelor mediului. Pentru ca măsurile să producă rezultate, este necesară implicarea directă a instituțiilor care gestionează finanțele publice, infrastructura și transporturile, domenii în care sunt luate decizii esențiale privind consumul de energie și investițiile.
Reducerea utilizării combustibililor fosili și combaterea defrișărilor sunt considerate direcții importante pentru limitarea încălzirii globale. Totuși, transformarea acestor obiective în politici aplicabile presupune investiții substanțiale, dar și decizii economice asupra cărora statele nu au întotdeauna aceeași viziune.
Un nou studiu arată cât de mult ar putea fi încetinită încălzirea globală
Înaintea conferinței, organizația Climate Analytics a publicat o analiză potrivit căreia reducerea emisiilor de metan și a altor poluanți cu efect climatic de scurtă durată ar putea încetini ritmul încălzirii globale cu aproximativ 12% până în 2035.
Cercetătorii estimează că, dacă aceste măsuri ar fi combinate cu o renunțare rapidă la combustibilii fosili, viteza de creștere a temperaturii globale ar putea fi redusă la jumătate în anii 2030. În scenariul analizat, încălzirea ar putea atinge un maxim de aproximativ 1,7 grade Celsius față de nivelurile preindustriale în jurul jumătății secolului.
Aceste rezultate reprezintă proiecții condiționate de aplicarea unor măsuri ambițioase, nu evoluții garantate. Specialiștii subliniază că reducerea metanului poate produce efecte relativ rapide, dar nu poate înlocui diminuarea emisiilor provenite din utilizarea petrolului, cărbunelui și gazelor naturale.
Un sondaj realizat pentru Banca Europeană de Investiții, la care au participat aproximativ 23.000 de persoane din Uniunea Europeană, indică și un sprijin public important pentru tranziția energetică. Aproximativ trei sferturi dintre respondenți consideră urgentă reducerea dependenței de combustibilii fosili, în contextul preocupărilor legate de schimbările climatice și de costurile energiei.
Țările vulnerabile au nevoie de 305 miliarde de dolari anual. Finanțarea actuală este mult prea mică
Dincolo de obiectivele privind reducerea emisiilor, una dintre cele mai dificile teme ale negocierilor va fi finanțarea adaptării la schimbările climatice. Numeroase țări în curs de dezvoltare se confruntă deja cu secete severe, inundații, incendii și temperaturi extreme, dar nu dispun de suficiente resurse pentru a-și proteja populația și infrastructura.
Potrivit Raportului ONU privind deficitul de finanțare pentru adaptare din 2026, necesarul anual al acestor state ar putea ajunge la aproximativ 305 miliarde de dolari până în 2035. În schimb, finanțarea publică internațională oferită de țările dezvoltate pentru adaptare s-a situat între 28,2 și 31,7 miliarde de dolari în 2024, în funcție de metodologia de calcul. Creșterea față de anul precedent a fost de numai aproximativ un miliard de dolari.
Diferența dintre fondurile necesare și cele disponibile reprezintă o provocare majoră pentru guvernele care încearcă să reducă efectele fenomenelor climatice extreme. Investițiile în infrastructură rezistentă la inundații, gestionarea resurselor de apă și protejarea comunităților expuse presupun costuri pe care multe state nu le pot suporta fără sprijin extern.
Raportul ONU avertizează că nici măcar triplarea finanțării publice internaționale pentru adaptare până în 2035 nu ar acoperi întregul necesar estimat. În funcție de nivelul de referință utilizat, această creștere ar putea satisface doar aproximativ 20% până la 29% din nevoile identificate.
Conferința COP31 de la Antalya va pune astfel față în față două provocări care nu pot fi tratate separat: reducerea emisiilor care contribuie la încălzirea globală și sprijinirea statelor care suportă deja consecințele acesteia. Rămâne de văzut dacă negocierile din cele două săptămâni vor produce angajamente concrete privind ritmul tranziției energetice și finanțarea măsurilor de adaptare, dincolo de obiectivele discutate la edițiile precedente.
0 Comentarii