Domnitorul Nicolae Mavrocordat a incendiat conacul Goleştilor
În timpul războaielor ruso-austro-turce, oraşele Piteşti, Curtea de Argeş şi Câmpulung au fost ţintele atacurilor trupelor otomane, deoarece aici se aflau punctele de concentrare şi aprovizionare a trupelor imperiale austriece. În timpul războiului dintre anii 1716-1718, boierii din divan conduşi de marele spătar Radu Golescu şi de logofătul Grigore Băleanu au organizat un complot pentru înlăturarea primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat. Cătanele nemţeşti au fost găzduite la mănăstirea Vieroşi care era ctitoria Goleştilor şi la conacul Goleşti. Pentru înlăturarea trupelor austriece de la Goleşti, Nicolae Mavrocordat a incendiat conacul, trimiţând trupe formate din turci, tătari şi români.
Fortificaţiile romane din Muntenia
Între anii 106-271 d.Hr., o parte din judeţul Argeş era inclusă în provincia imperială romană Dacia Felix. Prima linie de fortificaţii a fost construită pe cursurile de apă ce făceau legătura cu Transilvania, iar la Rucăr exista un punct de control şi supraveghere denumit „Scărişoara”. O altă linie de fortificaţii, cunoscută sub numele de Limes Transalutanus, a fost ridicată în timpul împăratului Septimius Severus şi începea de la Dunăre, trecând pe la Roşiori de Vede, Piteşti, Câmpulung, Rucăr şi Râşnov. Şapte din cele 13 castre ale limes-ului se aflau în judeţul Argeş respectiv în localităţile Urlueni-Bârla, Fâlfani-Izbăşeşti din comuna Stolnici, Săpata, Albota, Purcăreni, Jidava şi Rucăr.
Călugăriţele din neamul Goleştilor
Mai multe femei din familia Goleştilor s-au călugărit după decesul soţilor lor. Prima care s-a călugărit, sub numele de Magdalina, a fost Maria, văduva pârcălabului Baldovin. Şi cele două fiice ale sale s-au călugărit, Calea sub numele de Praxia, iar Velica sub numele de Sara. Călugăriţele au ajuns în litigiu cu rudele apropiate, întrucât ele făceau danii mănăstirilor din părţile ce le reveneau ca moştenire, acest gest ducând la înstrăinarea anumitor posesiuni ale Goleştilor.
Cartografia negustorească şi fiscală
Cartografia negustorească şi fiscală din 1824 consemnează, în Piteşti, 1.011 familii, circa 700 de case şi aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1831, se exercitau 47 de profesiuni, iar, în 1832, datele statistice repartizate teritorial stabileau numărul caselor de locuit la 773, pe cel al mahalalelor la 14, al cartierelor la patru, al tăbăcăriilor la cinci, în vreme ce animalele însemnau 1.000 de capete, toate acestea aflate în gospodărirea a 4.000 de locuitori.
(Informaţii selectate din „Piteşti-620, memento” de Petre Popa)
0 Comentarii