Cotațiile petrolului au fost zguduite de conflictul cu Iranul și de problemele din Strâmtoarea Ormuz, însă barilul Brent se menține, deocamdată, sub pragul psihologic de 100 de dolari. Analiștii JPMorgan identifică trei factori care au limitat creșterea prețurilor: stocurile mai mari decât se anticipa, reducerea cererii din China și majorarea producției din alte regiuni ale lumii.
Piața petrolului traversează una dintre cele mai volatile perioade din ultimele luni. Evoluția conflictului din Orientul Mijlociu și incertitudinile privind transporturile prin Strâmtoarea Ormuz au determinat variații de aproximativ 40% între maximele și minimele înregistrate de cotații de la începutul războiului cu Iranul.
Cu toate acestea, scenariul unei explozii a prețului petrolului peste 100 de dolari pe baril nu s-a materializat până acum. Joi, Brentul se tranzacționa în zona 87-88 de dolari pe baril, iar investitorii continuă să reacționeze rapid la orice informație privind situația din Orientul Mijlociu.
De ce nu a explodat prețul petrolului
Strâmtoarea Ormuz are o importanță majoră pentru piața mondială, fiind una dintre principalele rute prin care petrolul și gazele produse în statele din Golful Persic ajung pe piețele internaționale. O întrerupere semnificativă a traficului prin această zonă ar putea reduce oferta disponibilă și ar pune presiune asupra prețurilor.
În ciuda acestui risc, JPMorgan consideră că există trei explicații principale pentru rezistența pieței. Primul factor îl reprezintă stocurile de petrol. Acestea s-au diminuat mai puțin decât anticipau inițial analiștii, ceea ce a redus presiunea exercitată asupra pieței de scăderea livrărilor.
China reprezintă al doilea element important. Cererea de petrol din cea de-a doua mare economie a lumii a scăzut, contribuind la compensarea unei părți din deficitul generat de perturbările aprovizionării din alte regiuni.
Piața încearcă acum să determine dacă reducerea consumului chinez este doar o reacție temporară la prețurile ridicate și la conflict sau dacă reprezintă începutul unei tendințe mai îndelungate.
Al treilea factor este producția suplimentară din alte zone ale lumii. Statele Unite și America de Sud au furnizat mai mult petrol decât se anticipa, iar această ofertă suplimentară a atenuat impactul reducerii livrărilor provenite din Orientul Mijlociu.
Stocurile mondiale dau însă semne de presiune
Echilibrul pieței nu este însă garantat. Goldman Sachs avertizează că situația începe să se înăsprească din nou pe piața fizică.
În ultimele două săptămâni, stocurile de petrol urmărite la nivel mondial s-au redus cu peste șase milioane de barili. În același timp, fluxurile de petrol din Golful Persic și prin Marea Roșie sunt mai mici, exporturile Rusiei au scăzut, iar importurile asiatice, inclusiv cele ale Chinei, au început să crească.
Toate aceste evoluții pot pune din nou presiune pe raportul dintre cerere și ofertă.
Cererea mondială ar putea scădea în 2026
Pe de altă parte, Agenția Internațională pentru Energie estimează că cererea globală de petrol va coborî în acest an cu aproximativ 1,6 milioane de barili pe zi. Prognoza a fost redusă față de estimarea precedentă, în contextul prețurilor ridicate și al perturbărilor provocate de situația din Strâmtoarea Ormuz.
Pentru 2027, perspectiva este diferită. Agenția anticipează o revenire a consumului, cu o creștere estimată la aproximativ 2,4 milioane de barili pe zi.
JPMorgan estimează că petrolul Brent ar putea avea un preț mediu de aproximativ 86 de dolari pe baril în trimestrul al treilea și de circa 80 de dolari pe baril în ultimele trei luni ale anului.
Totul depinde însă de evoluția conflictului și de traficul prin Strâmtoarea Ormuz și Marea Roșie. O nouă perturbare majoră a transporturilor ar putea modifica rapid echilibrul de pe piață și ar putea readuce petrolul spre pragul de 100 de dolari pe baril.
0 Comentarii