# Convorbiri neconvenţionale cu Avocatul Dan Panţoiu

# Ce se petrece azi în ţară? Statul paralel, opoziţie la cuţite? Unii se plâng de invazia penalilor, care sunt favorizaţi, iar ceilalţi de abuzul organelor de represiune. Sunteţi de acord cu spectacolul cătuşelor? Dar cu pragul abuzului? Cu dreptul Parlamentului de a nu-i oferi justiţiei pe deputaţii şi senatorii învinuiţi? Cu accesul corupţilor până la funcţia de preşedinţi ai ţării?
– Epoca băsist-macovistă a creat dezbinarea în societatea românească, cu unicul scop, acela ca noi românii, să devenim un popor fără fiinţă națională. Ca popor, nu poți să te manifești ca entitate naţională dacă nu ești unit în jurul acestei noţiuni. „Divide et impera” a fost deviza aleasă de stăpânii planetari pentru a fi transpusă în practică în România, cea mai puternică țară din Balcani.
„Statul paralel” există, este un rezultat al ordinelor și al acțiunilor oculte. La un moment dat, dintr-o conducere bicefală a ajuns la manșă doar un singur stăpân planetar. Eliminarea celui de-al doilea ar putea fi scăparea României, și nu numai a României!
Într-o țară în care orice investiție economică, de infrastructură sau socială, este paralizată prin cătușe și „înfierată cu mânie proletară” de masele populare dornice de spectacolul sângelui în arenă, amplu și cu nesaţ prezentat în media vizuală și scrisă, este ușor să preiei conducerea. Îți pui oamenii tăi ( sclavii semi-liberi) în posturile cheie, și gata, ai rezolvat România!
Nu cred că toți fruntașii politici condamnați, au fost pe drept condamnați.
Azi reabilităm memoria eroilor morți în închisorile comuniste, la Canal sau în stuful Deltei.
Cândva, ei au fost la rândul lor fruntași politici care într-un fel sau altul trebuia eliminați din viața țării, pentru că existența şi prezența lor, stăteau în calea celor care voiau să stăpânească România.
Sunteți siguri că peste decenii, cei de azi nu vor deveni la rândul lor, subiect de reabilitare postumă, ridicaţi la rangul de luptători pentru cauza neamului românesc? Eu nu aș fi așa de sigur!
Mă întrebați de pragul abuzului? În matematică orice limită are o margine și orice margine are o limită. Cred ca așa ar trebui să fie și în Drept. Undeva trebuie fixată o limită tocmai pentru a putea exista și o margine în justiție. Altfel totul devine discreționar. În drept a fi discreționar înseamnă  injustiție! Vi se pare firesc ca din spatele unui birou, un oarecare procuror, să spună că subvenționarea transportului copiilor însoțiți de bunicii lor la grădiniță sau la școală, să fie considerate un abuz?