După un post mai scurt sau mai lung, oamenii petrec şi se înfruptă în preajma sărbătorilor de iarnă, iar principalul protagonist culinar al Crăciunului este porcul. „Savurosul patruped trandafiriu, ne-a declarat medicul cardiolog Adrian Tase, consumat în mod iraţional, poate intra în conflict cu starea de sănătate. Mai mult, la pacienţii cardiaci, obezi, cu tulburări ale grăsimilor sanguine, cu suferinţe digestive, delicioasa carne de porc s-ar cuveni să fie consumată şi mai parcimonios”.
Porcul oferă medicinei soluţii terapeutice
„Dincolo de calităţile culinare ale cărnii, ne-a mai spus dr. Tase, porcul oferă medicinei soluţii terapeutice, datorită compatibilităţii cu ţesuturile umane. Ne referim aici la preparatele celulare din ficat porcin utilizate ca trofice hepatice, la preparatele de insulină ordinară utilizate în tratamentul diabetului, la primele valve biologice implantate chirurgical la om, Hancock şi Carpentier-Edwards, la alte potenţiale molecule sau organe ce ar putea fi utilizate ca „piese de schimb” pentru omul bolnav. Din punct de vedere estetic şi moral, imaginea porcului este asociată cu un anumit grad de indecenţă, chiar obscenitate. Capul său conic, grohăitul nemuzical şi, mai ales, atracţia către murdărie, îl caracterizează în sens negativ. El este un antimodel de igienă şi aceasta îi dă conotaţii medical-peiorative. Uneori, la supărare, oamenii se mai „alintă” cu o astfel de metaforă, iar expresia „a face pe cineva albie de porci” se circumscrie aceluiaşi context. Dar starea de nervozitate trece şi, în momentul în care oamenii se aşează la masă, porcul capătă brusc conotaţii pozitive. Oamenii se întrec în a-l devora pe „Marele alb” sau pe „Marele negru”, pe râmătorul de Bazna sau pe cel de Mangaliţa”.
Carnea de porc bogată în grăsimi poate altera tabloul lipidic al sângelui
„Porcul adăpostește un parazit extrem de periculos. Trichinoza- infestarea cu Trichinella spiralis, poate da miocardită (inflamația mușchiului cardiac), care uneori poate evolua fatal. De aceea, porcii comercializați sunt riguros verificați din acest punct de vedere, prin examinarea microscopică a unei porțiuni de mușchi intercostal sau diafragm. Abia intrată în organism, carnea de porc este supusă procesului de masticație (mestecare), fiind sfâșiată de dinți prin efortul mecanic al maxilarelor. Ajunsă în duoden, ea este pregătită de către sărurile biliare pentru descompunerea biochimică. Secreția acestor săruri presupune un efort concertat al ficatului și al aparatului biliar. Producția excesivă a amilazelor, tripsinelor și a altor enzime lipoproteolitice necesare procesului de descompunere a proteinelor și grăsimilor poate suprasolicita pancreasul. Urmează absorbția intestinală a chintesenței cărnii, și ea un proces laborios. Produsele de degradare metabolică ai cărnii solicită din plin segmentul terminal al tubului digestiv – colonul și rectul (intestinul gros). Absorbția se traduce prin traversarea vilozităților intestinale și pătrunderea în circulație a biomoleculelor. Carnea de porc bogată în grăsimi poate altera astfel tabloul lipidic al sângelui sau lipidograma. Creșterea excesivă în plasma sanguină a colesterolului, în special a celui „rău” (fracțiunea LDL), constituie un factor major de risc pentru infarctul miocardic acut și, prin urmare, necesită un tratament specific cu medicamente eulipemiante de tip statin sau fibrat. Să recunoaștem însă că, în afara beneficiului hedonic – plăcerea de a mânca, carnea mamiferelor oferă organismului proteinele cu cea mai mare valoare biologică, utile în: procesul de creștere și dezvoltare a copilului și adolescentului, apărarea împotriva infecțiilor prin sinteza anticorpilor şi obținerea performanțelor fizice și intelectuale”.
0 Comentarii