Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer – zic,
Mi se aruncă de sus.
Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâș! Pâș!
(Marin Sorescu; este ultima poezie a lui Sorescu, dictată în ultima zi a vieţii sale, 8 decembrie 1996; născut la 29 februarie 1936)
Citește și Răgaz pentru suflet (60) Pentru tine, Primăvară…
Citește și Răgaz pentru suflet (59) Nu L-au cunoscut
0 Comentarii