La o săptămână după Înviere este Duminica Tomii, o zi importantă în calendarul ortodox, însoțită de tradiții și obiceiuri păstrate din generație în generație.
Citește și: S-a redeschis accesul către „Statuia lui Prometeu” de la Vidraru
Duminica Tomii este dedicată momentului în care apostolul Toma s-a convins de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Potrivit tradiției biblice, Toma nu a crezut inițial că Iisus a înviat și a spus că va crede doar dacă va vedea și va atinge rănile acestuia. La opt zile după Înviere, Hristos i s-a arătat, iar Toma și-a mărturisit credința. Din acest motiv, sărbătoarea este cunoscută și ca „Duminica necredinței lui Toma”, dar simbolizează, de fapt, întărirea credinței.
În România, această zi este însoțită de numeroase tradiții populare. În multe zone, credincioșii merg la biserică și apoi la cimitir pentru a pomeni pe cei adormiți. Duminica Tomii este, în unele regiuni, momentul în care încep pomenile pentru morți, cunoscute sub numele de Paștele Blajinilor. Oamenii duc la morminte ouă roșii, cozonac și alte bucate, pe care le împart pentru sufletul celor plecați. De asemenea, se spune că în această zi nu este bine să se muncească în gospodărie, fiind o sărbătoare care trebuie respectată cu liniște și reculegere.
În tradiția populară, Duminica Tomii sau zilele imediat următoare sunt asociate cu Paștele Blajinilor, o sărbătoare dedicată pomenirii morților. În funcție de regiune, această zi este marcată fie în duminica respectivă, fie în lunea de după, când credincioșii merg la cimitir pentru a aprinde lumânări și a împărți pachete.
Tradiţia populară spune că blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale: cozonaci şi pască.
Când sosesc cojile de ouă în ţara lor îndepărtată, în general după o săptămână, se serbează separat „aici” şi „acolo” Paștele Blajinilor. Numele sărbătorii de după Săptămâna Luminată vine de la „blajini”, despre care vechile credinţe spun că ar fi oameni de pe tărâmul de „dincolo”, o lume misterioasă şi necunoscută muritorilor. Tradiţia creştină populară de Paştele Morţilor spune că blajinii sunt de fapt sufletele celor morţi, ale celor care nu mai sunt printre noi.
Citește și: Cristian Gentea: „Simfonia Lalelelor este o parte din identitatea noastră”
0 Comentarii