Autopsia unui eșec național: România – Turcia 0-1. Cum a sufocat Răzvan Burleanu fotbalul românesc în ultimii 12 ani. Două exemple de succes: Chile și Belgia

Dan Andronic
Aseară am privit, din nou, o piesă de teatru absurd pe care o știm deja pe de rost. Fără să fiu rău, dar naționala de fotbal a arătat pe teren exact cum arată societatea românească de astăzi în ansamblul ei. Apatică, resemnată, formată dintr-o mână de muncitori decenți, dar complet lipsiți de sclipire.

De ce? Răspunsul e simplu și cinic.

Miza reală: Supraviețuirea lui Răzvan Burleanu.

O să încep cu finalul poveștii. „Modestul” președinte FRF încasează anual din structurile internaționale peste 300.000 de euro. Adică aproape 1.000 de euro pe zi! Asta face ca salariul de 4.000 de euro de la București să fie doar banii de buzunar pentru cafea și benzină.

Pentru a-și păstra scaunul la UEFA și FIFA, de unde vin adevărații bani, Burleanu trebuie să fie președinte de federație națională. Nu contează dacă echipa națională a României ia bătaie, nu contează dacă avem stadioane goale sau dacă juniorii noștri nu știu să facă un stop pe piept.

Pentru mai-marii Europei, Burleanu este băiatul perfect: livrează votul României la comandă, nu face scandal, e obedient și tace când i se cere. În schimbul acestei tăceri complice și a voturilor garantate, el este răsplătit cu o funcție de sute de mii de euro. Iar noi, cu multă mediocritate.

Răzvan Burleanu, curățel, dar lipsit de talent

Meciul cu Turcia a fost metafora perfectă pentru mandatul eternului Răzvan Burleanu: un băiat curățel, corporatist, foarte muncitor la întocmit dosare cu șină și strategii pe hârtie, dar absolut lipsit de talentul de a construi fotbal. O hahaleră, cum ar spune metaforic, Mirel Curea. 

Cea mai diabolică și eficientă mișcare a lui Burleanu a fost schimbarea structurii de putere din FRF. Pe vremuri, marii granguri din Liga 1 făceau cărțile. Ce a făcut Burleanu? A dat putere de vot masivă bazei: asociațiile județene (AJF), echipele de Liga a 3-a, fotbalul feminin și futsalul.

Efectul? Votul lui Gigi Becali sau Dan Șucu este perfect egal cu votul președintelui unei echipe de futsal dintr-o comună uitată de lume. Iar în timp ce un patron de Liga 1 e greu de mulțumit, un președinte de AJF sau de Liga 3 îți devine loial pe viață dacă îi trimiți anual 20 de mingi, un set de veste de antrenament și o subvenție de câteva mii de euro.

Articol preluat de pe evz.ro.

Citește și: Jandarmul argeșean Alin Nedelescu, din nou campion național la Skandenberg