- Dan Andronic. 24 martie 2026
Ilie Bolojan, întâlnire cu Armin Papperger, președintele Rheinmetall. sursa: gov.ro
Din cuprinsul articolului
Adoptarea istorică a programului SAFE (Security Action for Europe) în mai 2025 a marcat momentul în care Uniunea Europeană a trecut, oficial, la o mentalitate de economie de război. Dar paradoxul financiar al acestei arhitecturi de securitate este izbitor, state mari precum Germania și Franța, câștigând enorm.
SAFE crește datoria publică a țărilor europene
Datoria publică a statelor din estul Europei va crește cumulat cu aproximativ 85 de miliarde de euro în intervalul 2024-2027 strict din cauza cheltuielilor militare, giganții industriei franco-germane, precum Rheinmetall, KNDS sau Thales, au înregistrat în ultimii trei ani o creștere a capitalizării bursiere de peste 140%, confirmând un transfer istoric de capital de la periferia estică spre nucleul industrial vestic.
Cu un portofoliu de 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi și granturi, SAFE a fost vândut publicului drept scutul care va proteja continentul în fața amenințărilor externe. Însă, la aproape un an de la lansare, peisajul aplicării acestui program dezvăluie o arhitectură economică profund asimetrică.
O analiză atentă a fluxurilor financiare arată că programul s-a transformat într-un mecanism colosal prin care statele de la periferia estică se îndatorează masiv pentru a subvenționa indirect, dar asumat, renașterea complexului militar-industrial vest-european, cu Germania în rolul de beneficiar absolut.
România, prin Ilie Bolojan, care controlează direct alocarea fonduriolor, contribuie masiv la acest proiect.
Bolojan, cu președintele Rheinmetall Group. sursa: gov.ro
Regula de aur a SAFE. „Buy European” și achizițiile comune
Pentru a înțelege asimetria programului, trebuie privit mecanismul de bază. Comisia Europeană a impus două condiționalități stricte pentru accesarea fondurilor SAFE:
minimum 65% din valoarea echipamentelor trebuie să fie produsă pe teritoriul UE, iar achizițiile trebuie făcute în comun de cel puțin două state membre.
La o primă vedere, este o decizie logică pentru a opri fragmentarea armatelor europene și dependența de armamentul american.
În realitate, pe o piață în care tehnologia grea de ultimă generație, drone, tancuri, sisteme antiaerien, este monopolizată de câteva conglomerate vestice, aceste reguli au dictat din start direcția banilor.
Mutarea de maestru a Berlinului: Zero împrumuturi, profituri maxime
Cazul Germaniei ilustrează perfect diferența dintre puterea financiară și vulnerabilitatea geopolitică. Guvernul de la Berlin a luat decizia strategică de a nu accesa niciun euro sub formă de împrumut din programul SAFE. Având un rating de țară AAA, Germania se poate împrumuta direct de pe piețele internaționale la dobânzi mai avantajoase decât cele oferite de mecanismul european.
Cu toate acestea, deși statul german nu s-a atins de fonduri, industria sa de apărare este principalul magnet pentru banii europeni.
Giganți precum Rheinmetall, KNDS (divizia germană Krauss-Maffei Wegmann) sau Diehl Defence raportează registre de comenzi istorice. Prin inițiative promovate agresiv de Berlin. precum European Sky Shield Initiative (ESSI), Germania a creat pachete de achiziții „la cheie”.
Astfel, statele care accesează banii europeni sunt direcționate organic către produsele germane, transformând SAFE într-un program mascat de stimulare a exporturilor industriale germane.
Cumpărătorii de securitate pe datorie. Cazul României
La polul opus se află țările din linia întâi a Flancului Estic, presate de o nevoie disperată de a-și moderniza forțele armate. Pentru acestea, SAFE a fost un colac de salvare, dar unul care vine cu un preț economic piperat pe termen lung.
România a obținut o alocare de 16,6 miliarde de euro prin SAFE, repet împrumut! Această sumă, deși vitală pentru înlocuirea tehnicii vechi de zeci de ani, reprezintă datorie publică.
România s-a raliat rapid inițiativelor germane, precum European Sky Shield Initiative (ESSI). O parte semnificativă din fondurile SAFE este direcționată către achiziții comune cu Germania pentru sisteme cu rază scurtă și medie de acțiune (precum IRIS-T), menite să completeze umbrela oferită de sistemele Patriot achiziționate anterior din SUA.
Fondurile acoperă achiziția accelerată de vehicule blindate și obuziere autopropulsate, unde parteneriatele cu consorțiile franco-germane (KNDS) și cu Rheinmetall au fost prioritizate pentru a respecta regula de 65% producție europeană impusă de SAFE.
Blindat din dotarea Armatei României, sursa: MApN.ro
Problema fundamentală a abordării românești este menținerea industriei naționale ROMARM într-un rol marginal, de subcontractor de nivel inferior. Deși s-au negociat anumite clauze de offset și asamblare locală, cum este cazul unor vehicule blindate, valoarea adăugată majoră rămân în conturile companiilor-mamă din Vest.
Spre deosebire de Ungaria, care a atras fabrici Rheinmetall de la zero pe teritoriul său, sau Croația, România nu deține proprietatea intelectuală a noilor sisteme. „Creierul” electronic al echipamentelor, codurile sursă și licențele de export rămân la companiile-mamă din Vest. România asamblează și repară, dar nu inovează.
Statele baltice, identic
Un scenariu similar se desfășoară în statele baltice. Letonia și Lituania și-au pus la bătaie fondurile SAFE pentru a cumpăra tancuri Leopard 2 și sisteme antiaeriene IRIS-T, perfect compatibile cu brigada germană staționată în regiune.
Siguranța lor fizică crește exponențial, dar economic acționează ca un canal de scurgere a capitalului către vest.
Polonia, abordare strălucită
Din SAFE, Polonia și-a asigurat partea leului, atrăgând o cotă de 43,5 miliarde de euro, o sumă de aproape trei ori mai mare decât cele 16,6 miliarde de euro alocate României. Această infuzie masivă de capital este deja direcționată către proiecte industriale concrete: Varșovia a demarat construirea a trei mega-fabrici de nitroceluloză și muniție de calibru 155 mm, cu termen de finalizare în 2028.
Datorită acestor investiții europene, holdingul de stat polonez PGZ estimează o triplare a cifrei sale de afaceri, urmând să depășească pragul de 12 miliarde de euro anual până la finalul deceniului, transformând Polonia în principalul furnizor de muniție grea al armatelor din regiune.
Din punct de vedere al dotărilor militare, datele contractuale arată o capacitate de absorbție și producție fără precedent în istoria recentă a Europei. Prin utilizarea strategică a fondurilor SAFE pentru achiziții comune, Varșovia subvenționează masiv linia de asamblare locală pentru noul vehicul de luptă al infanteriei Borsuk, având o țintă fermă de livrare de 1.400 de unități până în anul 2035, pentru a înlocui definitiv vechea flotă sovietică de BWP-1.
În paralel, Polonia folosește fondurile europene pentru a europeniza parțial achizițiile făcute anterior pe piețele externe, finanțând cu peste 2,5 miliarde de euro integrarea sistemelor autohtone de comandă și radar (sistemul TOPAZ) pe cele 96 de elicoptere de atac AH-64E Apache și pe cele aproape 400 de lansatoare multiple comandate, asigurându-se astfel că deține suveranitatea electronică asupra acestor platforme letale.
Blindatele poloneze Borsuk, în acțiune. sursa: PGSZA
Pragmatismul Ungariei
Există însă și state în regiune care au refuzat statutul de simpli clienți captivi, folosind fondurile SAFE pentru a atrage industria de apărare la ei acasă, generând locuri de muncă, taxe și transfer tehnologic real.
Modelul Ungariei este, fără îndoială, cel mai performant din acest punct de vedere. Guvernul de la Budapesta a anticipat acest val de finanțare europeană și a curtat agresiv complexul militar german cu mult înainte de 2025. Când a fost lansat programul SAFE, Ungaria avea deja pe teritoriul său uzine Rheinmetall complet operaționale, pentru vehiculele de luptă Lynx și fabrici de muniție de calibru mare.
Astfel, Ungaria accesează fondurile SAFE pentru a participa la achiziții comune, însă o mare parte din producția fizică se realizează pe teritoriul său. Mai mult, Budapesta a devenit un hub regional: când alte state europene cumpără echipament german cu bani din SAFE, există o probabilitate uriașă ca acele echipamente, sau componente critice ale lor, să fie fabricate, de fapt, de muncitori maghiari, generând taxe pentru statul ungar.
Croația oferă o altă lecție
Deși o țară mică, a jucat extrem de inteligent cartea competiției franco-germane. Croații au folosit fondurile SAFE pentru a-și completa dotările de artilerie și blindate, dar au refuzat să semneze cecuri în alb.
Punând în balanță ofertele franceze (Nexter/CAESAR) cu cele germane, Zagreb-ul a forțat clauze masive de transfer tehnologic și deschiderea unor centre regionale de mentenanță pe teritoriul croat.
Croația nu a cumpărat doar armament, ci a cumpărat rolul de hub logistic pentru sud-estul Europei, asigurându-se că o parte din banii împrumutați se întorc în economia națională prin contractele de reparații și întreținere pe durata de viață a echipamentelor (care se întinde pe 30-40 de ani).
O Europă militară cu două viteze
Programul SAFE a atins un obiectiv istoric: a scos Europa din letargia strategică și a demarat prima standardizare reală a armatelor de pe continent. Totuși, din punct de vedere economic, a consfințit o Europă cu două viteze.
Avem o Europă Occidentală, condusă de Germania și, parțial, de Franța, care își folosește avansul tehnologic și capacitatea de lobby pentru a-și revitaliza industria grea, încasând zeci de miliarde de euro sub formă de comenzi sigure, garantate de stat.
De cealaltă parte, avem o mare parte a Europei de Est care, presată de frica de război și de slăbiciunea propriilor industrii naționale, acceptă o ecuație dură: își crește deficitele bugetare și nivelul de îndatorare pentru deceniile următoare, transformându-se în piața de desfacere perfectă pentru giganții vestici.
Diferența dintre a fi un simplu „cumpărător pe datorie”, ca România și un „partener industrial”, ca Ungaria, stă doar în viziunea și capacitatea de negociere a decidenților politici.
Articol preluat din evz.ro
Citește și:
- Capital: Cum l-a speriat Ilie Bolojan pe Klaus Iohannis ca să-i cedeze locul la Cotroceni. Cei doi politicieni s-au urât sincer
- Continuă dezvăluirile despre haiduciile din transportul judeţean de persoane. O firmă a licitat şi a câştigat la Craiova cu microbuzele noi retrase de pe traseele din Argeş
0 Comentarii