După trei ani în care s-a judecat cu AJVPS pentru că a fost exclus pe nedrept, deși era de peste 40 de ani membru vânător în asociație, fostul prefect de Argeș și fost director al Direcției Silvice Argeș, Gheorghe Davidescu, a fost repus în drepturi de Tribunalul Argeș, care a dat o hotărâre definitivă în dosar. Astfel, instanța a consfințit sentința dată anul trecut de Judecătoria Pitești și a respins apelul AJVPS. S-a dispus, astfel, anularea Hotărârii nr. 3 din 11.05.2023 a AJVPS Argeș și repunerea lui Gheorghe Davidescu în situația anterioară emiterii respectivei hotărâri, în sensul reluării activității.
„Le cer daune morale pentru că m-au ținut pe tușă, fără niciun drept. Din 15 martie 2023 și până acum sunt trei ani fără două săptămâni. M-am judecat cu ei, pe banii mei, fără să am dreptul să particip la nicio vânătoare. A fost un abuz și nu a fost numai cu mine, au fost șase colegi care au avut aceleași acuzații, dar toate au pornit de la mine, pentru că toți erau, teoretic, apropiați de ai mei. Domnul Chiriloiu trebuie să elimine tot din jurul țintei lui pentru a fi sigur că nu dau lăstari din ce taie, trebuie să radă tot”, ne-a declarat Gheorghe Davidescu. Fost prefect și fost director al Direcției Silvice Argeș, Gheorghe Davidescu ne-a dat detalii despre istoricul relației furtunoase cu directorul actual al Direcției Silvice Argeș, Armand Chiriloiu, totodată și vicepreședinte al AJVPS Argeș.
„Secretara, atâta timp cât nu a avut ce să spună despre mine, a fost dată afară”
Spuneați despre oamenii care au avut de suferit doar pentru că erau etichetați ca fiindu-vă apropiați, referindu-vă concret la fosta dumneavoastră secretară. Ce s-a întâmplat, a fost dată afară?
– Sigur că da. În momentul în care nu i-a ieșit pasiența (lui Chiriloiu, n.n.) să mă trimită la Ocol, pentru că dacă eu ajungeam la Șuici, dacă acceptam, aș fi avut aceeași soartă ca și secretara, doamna Liliana Zidaru, ca și o altă doamnă, Emilia Nistorescu… După plecarea mea, au fost luați toți angajații la rând, cei care puteau să aibă câte ceva de spus despre mine și bineînțeles că au început cu secretara, cu cine începi la conducerea unei instituții, cu secretara, cu șoferul, și, pe cale de consecință, cei care sunt mai apropiați pentru că, vrem, nu vrem, uneori conducerea are niște afinități față de anumiți oameni, și invers. Secretara, atâta timp cât nu a avut ce să spună despre mine, a fost dată afară. Emilia Nistorescu, la fel, neavând ce să spună… a avut de suferit.
Cum au avut de suferit, mai exact?
– Le umilea în așa fel încât le dădea delegații, le trimitea pe teren cu autobuzul. Soția lui (n.n. – Alina Chriloiu, soția lui Armand Chiriloiu), are de 13 ani de zile o mașină a Direcției Silvice pe care o folosește personal. Este o simplă ingineră la Ocolul Pitești și, zi de zi, și acasă, și la serviciu merge cu mașina, iar pe unele angajate le trimitea soțul ei efectiv la cele mai îndepărtate ocoale, la Câmpulung, la Șuici, la Vidraru sau la Mușătești să meargă cu autobuzul și le verifica în teren dacă sunt sau nu sunt prezente. S-a ajuns ca acestea să plece din sistem, în final. Eu am mers pe ideea, atâta timp cât am fost într-o funcție publică, să îmi apropii toți angajații, așa mi se pare normal, să faci echipă. Numai că cei care vin în locul tău încep să facă diverse prospecțiuni, între ghilimele, cine a fost cu ăsta, cine nu a fost cu ăsta, Și așa cum am spus, au fost înlăturați pe rând, secretara care probabil că a fost întrebată, dar sunt convins că nu a avut ce să spună și atunci a vrut să scape de ea, Emilia Nistorescu care chiar nu mi-a fost apropiată, dar avea altă problemă, îl avea pe tatăl ei care a apărut în Jurnalul de Argeș și era clar că și ea era una dintre piesele care trebuia să dispară din puzzle-ul respectiv… A mers până acolo încât, dacă a văzut că în urma tuturor proceselor pe care le-a inițiat împotriva mea nu a câștigat nimic, ba, dimpotrivă, le-a pierdut pe toate, a ajuns într-un final și la vărul meu.
Foarte mulți angajați au avut litigii și unii încă mai au…Ce s-a întâmplat cu vărul dumneavoastră?
– Foarte mulți, într-adevăr, au avut de suferit. Totul a culminat cu vărul meu. Este un caz mai recent, de aproape un an. Era ultimul mohican care mai rămăsese din tot ce a spoliat domnul Chiriloiu. Acesta a fost, până anul trecut, pădurar de vânătoare la Ocolul Silvic Domnești. Probabil că vor veni vremuri când oamenii vor avea curajul să vorbească. Acest văr primar al meu încă este sub imperiul stresului și al fricii ca să spună ceea ce a făcut acest domn în perioada în care el organiza partide de vânătoare la Ocolul Silvic Domnești. În final i-a desfăcut contractul de muncă, dar fără niciun fel de bază legală. Este în proces acum, îl va câștiga fără niciun fel de probleme, însă atitudinea și aversiunea asta față de toți cei care erau apropiați de mine, fie profesional, fie pe linie rudenie, a făcut să îl dea afară. Mai avea doi ani până la pensie, îi organizase toate partidele de vânătoare… De asta zic că dacă ar avea curajul să spună cu cine a fost la vânătoare și cea a făcut la vânătoare legal sau mai puțin legal dl Chrilioiu… Probabil însă că la un moment dat va spune, dar să se termine procesul mai întâi, iar după aceea cu siguranță va vorbi despre tot ce a făcut acest domn la vânătoare, la Ocolul Silvic Domnești.
„Vărul meu i-a organizat vânători despre care va vorbi pe cine a chemat, câte autorizații au avut, cât au plătit cei care au venit la vânătoare, câte exemplare de urși a împușcat Chiriloiu”
De fapt, din câte știu, atunci au fost niște consecințe dramatice imediat după concedierea pădurarului de vânătoare, vărul dvs.
– Da, din cauză că nu mai era angajat un pădurar de vânătoare specializat, șeful de ocol care, de altfel, este un om rezonabil, dar trebuia să execute un ordin, atunci când un urs a fost prins în cursă la Nucșoara, neavând pădurar de vânătoare care fusese dat afară, s-a dus pur și simplu el. Acesta, vânător fiind, dar cu mai puțină experiență, a încercat și s-a angrenat în această acțiune de prindere și anihilare a acestui animal care era prins în cursă. A scăpat ursul din laț și l-a mutilat. A scăpat omul ca prin urechile acului, Dumnezeu a fost de partea lui și l-a salvat. Acum este bine. Repet, nu am niciun reproș vizavi de el, dar neavând specialistul care trebuia să se ocupe a trebuit să ia el în piept această acțiune, a trebuit să se implice direct. Pădurarii de vânătoare, aș dori să fac precizarea, au un contract special. Fiecare ocol silvic care are fonduri de vânătoare administrate de Direcția Silvică are angajat un pădurar de vânătoare care are un statut special și care are contract pe durată determinată. Vărul meu avea contract până în 2027. A avut calificative numai de foarte bine, niciun calificativ de bine, satisfăcător sau nesatisfăcător dar a prins un moment în care cei de la minister au zis că trebuie să se mai reducă din personalul silvic și atunci pe cine să mai reducă decât pe vărul meu care nu a avut nicio sancțiune, ba dimpotrivă, i-a organizat vânători despre care va vorbi el sau eu: pe cine a chemat, câte autorizații au avut, cât au plătit cei care au venit la vânătoare, câte exemplare de urși a împușcat el..
Când spuneți „el” la cine vă referiți?
– La domnul Chiriloiu, bineînțeles. De fapt, mi-a spus un prieten să nu îi mai zic „domnul Chiriloiu”, să îi zic „acest individ” pentru că nu merită apelativul „domnul Chiriloiu”. Deci o cunoștință care, citind presa și interviurile din Jurnalul de Argeș, mi-a spus „la câte v-a făcut, de ce îi mai spuneți «domnul Chiriloiu»?” „Pentru că așa am fost eu educat și așa mi se pare normal, să respecți oamenii”. „Dar, zice el, omul ăsta nu a fost domn cu dumneavoastră, ăsta v-a terfelit, v-a făcut numai probleme”. „Da, bine, de acum încolo o să îi zic numai «individul ăsta»” .
Ați primit semnale în urma interviurilor?
– Da, chiar multe. Mă rog, este vorba despre prieteni, cunoștințe care au avut mai mult sau mai puțin tangențe cu domeniul, cu activitatea mea, dar care știu foarte bine comportamentul și atitudinea acestui individ.
Citește și Gheorghe Davidescu a învins definitiv, în instanţă, AJVPS Argeş
0 Comentarii