Mihai Tican Rumano este unul dintre cei mai de seamă prozatori născuți în Argeș. Noi ne mândrim cu oameni de cultură care au stat un an-doi-trei pe la Pitești, Curtea de Argeș ori Câmpulung (cum ar fi Minulescu, Topârceanu, Rebreanu etc), dar îi uităm tocmai pe „băștinași”.
Născut la 2 iulie 1895 la Berevoești, Tican Rumano a absolvit doar școala primară din comuna natală (a rămas orfan de tată la doi ani), după care s-a angajat, la 11 ani, ca băiat de prăvălie în Câmpulung Muscel. Dar nu-i place o asemenea meserie și, după doi ani, cuprins de dor de ducă, pleacă de la patron și colindă țara. Ajuns la Constanța, își ia inima în dinți și se îmbarcă pe un vapor (firește, fără bilet, ci ascuns în cala de cărbuni) și ajunge în America de Sud. Avea doar 13 ani. Nu știa din ce va trăi.
Neavând studii (doar primara), neștiind nicio meserie, lucrând ca văcsuitor de ghete, vânzător de ziare, hamal, șofer. La un moment dat, probabil fiindcă vindea ziare și le și citea, se gândește să ajungă scriitor. Cel mai greu este să nu scrii dacă ai învățat să citești. Și, peste noapte, debutează într-un ziar din Argentina. Avem de-a face realmente cu un autodidact, unul care mai adaugă numelui său și „Rumano” („românul”). A scris 6 volume în limba spaniolă, după care îl cuprinde iar dorul de ducă, plecând din Argentina spre alte zări (S.U.A., Mexic, Australia, Noua Zeelandă, Italia, Grecia, Turcia ș.a.m.d.). Revenit, în treacăt, în țara natală, se trezește luat la oaste. Nu era de glumă cu asta. După ce scapă și de armată își continuă aventurile.
Dintre cărțile sale menționăm : „Pământul meu scump” (1923), „Peisagii iberice”, „Misterele continentului negru”, „Spania de azi” (cu o prefață de marele filosof Miguel de Unamuno, pe care l-a cunoscut), „Argentina”, „Abisinia”, „Hoinărind prin țară” (în sfârșit, și una despre România). În 1936 primește Premiul „Steaua Republicii Spaniole” pentru scrierile sale.
Avem de-a face cu un personaj fabulos, asupra căruia vom reveni, asupra puiului de țăran muscelean primit festiv de regi și împărați, decedat la 20 martie 1967, la București.
Citește și De Dragobete, primăriţa Lasconi premiază cuplurile logevive
0 Comentarii