Piteșteanul Marius Graure este la a opta carte de versuri, „Cîntec”, ultima pe care Editura „Tiparg” a publicat-o înainte de faliment! Nu vom înșirui aici titlurile tuturor celorlalte cărți ale lui Marius Graure, spunând doar că poetul este unul religios. Nu e ceva rău în asta, cum s-ar grăbi unii să critice, contează talentul. Vrea să fie primit în Uniunea Scriitorilor, dar nu are cronici în revistele Uniunii. Dar pentru U.S.R. nu contează numărul volumelor, nici talentul, ci editura (cât mai cunoscută) și cronicile la fiecare carte. Iar când nici cartea nu se vine și nici nu faci ca să ajungă la critici, când nu știi pe nimeni, pătimești.
Volumul „Cîntec” de Marius Graure este o rugăciune discretă, rostită la persoana întâi, într-un ton calm și așezat. Textul are o structură clasică, cu rimă și ritm regulate, ceea ce îi dă claritate și cursivitate.
Tema centrală este recunoștința. Eul liric nu formulează cereri, ci mulțumește pentru darurile primite: viața, hrana, credința, timpul. Referințele la „soare”, „Cuvînt” și „sămînța ce-a rodit” trimit la o viziune creștină asupra lumii, în care existența este înțeleasă ca dar și lucrare divină. Relația cu divinitatea este una directă, lipsită de retorică solemnă.
Un alt fir important este trecerea timpului. Imaginea bătrâneții („barba-mi este albă”, „pasul mai mărunțel”) este privită cu seninătate, fără dramatism. Poetul sugerează o continuitate între copilărie și vârsta matură: credința de acum este aceeași cu cea din copilărie, doar că exprimată mai liniștit. Căutarea divinului „în orice floare”, „în orice joc” sau „în cel mai sărac loc” arată o spiritualitate prezentă în concret, nu izolată în spațiul strict religios.
Limbajul este simplu, cu imagini accesibile și formule apropiate de vorbirea firească. Diminutivele și regionalismele („încetinel”) contribuie la tonul cald, familiar. Nu există imagini complicate sau ambiții stilistice ostentative; forța textului stă în sinceritate și coerență.
În ansamblu, „Cîntec” este o poezie despre credință și îmbătrânire trăite fără revoltă, ca parte a unei ordini firești a lumii, în care mulțumirea devine forma cea mai simplă de rugăciune.
Citește și Dacă-i bal, bal să fie! De Dragobete, la Lereşti vine Ionuţ Dolănescu
0 Comentarii