Hramul Paraclisului universitar, sărbătorit la Întâmpinarea Domnului (2 februarie), ne-a așezat din nou în fața uneia dintre cele mai dense teologic sărbători ale anului bisericesc. Este o sărbătoare a întâlnirii, dar și a pedagogiei divine, în care Legea, ritualul și profeția converg spre Hristos.
Textele biblice rânduite pentru această zi ne arată că evenimentul aducerii Pruncului la Templu nu este un simplu act de conformare exterioară, ci o teologie trăită, în care Dumnezeu Se lasă întâmpinat în cadrul Legii pentru a o împlini din interior.
„Legea Vechiului Testament vorbește despre jertfa pentru păcat și arderea de tot, ca forme de reparare a rupturii produse de păcat. Aceste jertfe nu vizau doar greșelile intenționate, ci și slăbiciunile, neștiința, fragilitatea condiției umane. Prin ele, poporul era educat să înțeleagă gravitatea păcatului, necesitatea medierii și realitatea împăcării.””
Aducerea unei perechi de turturele sau a doi pui de porumbel, jertfa celor săraci, devine extrem de semnificativă: curăția și blândețea sunt puse înaintea lui Dumnezeu ca dar. Tradiția patristică vede în acestea o prefigurare a lui Hristos, Cel curat și blând, Jertfa adevărată care va împlini tot ceea ce ritualul doar anunța.
Ritualul curățirii nu pornește de la ideea unei impurități morale a nașterii sau a feminității, ci de la o logică simbolică a vieții și a sângelui. Legea spune: „viața a tot trupul este în sânge”. Pierderea sângelui marca o diminuare a principiului vieții și necesita reintegrarea cultică.
Textele patristice sunt foarte clare: nașterea, conceperea și ciclurile naturale nu sunt păcat. Ele nu separă omul de Dumnezeu prin ele însele. Separarea reală vine din păcatul săvârșit prin voință. Astfel, ritualul curățirii devine o lecție despre nevoia restaurării comuniunii, nu despre vinovăție biologică.
În acest cadru al Legii, Hristos este adus la Templu. El nu are nevoie de curățire, dar Se supune Legii, asumând condiția umană până la capăt. Aici are loc întâlnirea cu Dreptul Simeon, omul așteptării și al făgăduinței împlinite. Templul devine spațiul recunoașterii: Pruncul este mărturisit ca Lumină spre descoperirea neamurilor.
Această intrare a lui Hristos în Templu anticipează întreaga Sa lucrare: El va fi Jertfa, Marele Preot și adevăratul Templu. Ceea ce Legea a arătat fragmentar, Hristos va împlini deplin”, a deslușit întregul tâlc biblic al sărbătorii de astăzi, părintele capelan Rafael Vintilă.
În cadrul hramului Paraclisului universitar, părintele consilier Andrei Michai a rostit cuvântul de învățătură, subliniind tocmai această dimensiune a întâlnirii mântuitoare: Dumnezeu nu rămâne distant, ci intră în rânduiala omenească pentru a o vindeca din interior. Întâmpinarea Domnului nu este doar un eveniment din trecut, ci o chemare prezentă: fiecare om este invitat să-L întâmpine pe Hristos în Templul inimii sale.
0 Comentarii