Sistemul de eşalonare la plată a datoriilor fiscale a fost reformat începând cu 1 ianuarie 2026, prin modificarea Codului de procedură fiscală, noile reglementări vizând reducerea tratamentelor preferenţiale şi sprijinirea disciplinei financiare.
„Începând cu data de 01 ianuarie 2026 au intrat în vigoare cele mai recente modificări la Codul de procedură fiscală în domeniul eşalonărilor la plată, care prevăd astfel reformarea sistemului de eşalonări prin reducerea tratamentelor fiscale preferenţiale şi sprijinind totodată disciplina fiscală în rândul tuturor categoriilor de contribuabili. Astfel, în cazul eşalonării la plată în formă simplificată: aceasta este accesibilă tuturor contribuabililor care înregistrează datorii în limita unor praguri maxime, în cazul persoanelor fizice această limită fiind de 100.000 lei, iar în cazul persoanelor juridice limita fiind de 400.000 lei”, se arată într-un comunicat al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
Citește și: Marius Mîrzacu, avansat post-mortem la gradul de chestor
Conform sursei citate, noile condiţii ale accesării eșalonării la plată în formă simplificată pentru contribuabilii persoane juridice sunt următoarele: trebuie să fie entităţi înfiinţate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii de eşalonare; vechimea datoriilor să fie de maximum 12 luni anterioare datei depunerii cererii de eşalonare; eşalonarea simplificată se acordă pe o perioadă de maximum 12 luni; eşalonarea simplificată se acordă fără constituirea de garanţii sau depunerea unui contract de fideiusiune – doar în baza cererii de eşalonare depusă de contribuabil la ANAF.
În ceea ce priveşte eşalonarea clasică, aceasta poate fi accesată de către orice contribuabil, inclusiv de către persoanele fizice, care se află în dificultate financiară şi pot plăti ratele pe perioada eşalonării. Eşalonarea clasică se acordă pe o perioadă de cel mult 5 ani, cuantumul datoriilor care se eşalonează nu este limitat la un prag maxim, iar aceasta se acordă cu constituirea de garanţii sau depunerea unui contract de fideiusiune.
Contractul de fideiusiune se prezintă în situaţia în care, la solicitarea eşalonării la plată, contribuabilii: figurează cu alte datorii pentru care nu se acordă eşalonare la plată; nu deţin bunuri ori cele deţinute în proprietate sunt insuficiente, pentru garantarea datoriilor care fac obiectul eşalonării la plată; persoanele juridice solicitante sunt înfiinţate cu mai puţin de 12 luni anterior depunerii cererii de eşalonare, pentru garantarea datoriilor care fac obiectul eşalonării la plată.
Contractul de fideiusiune mai poate fi solicitat, de asemenea, în situaţiile: modificării eşalonării la plată, pentru garantarea datoriilor pentru care se solicită includerea în eşalonare la plată; menţinerii eşalonării la plată, pentru garantarea datoriilor exigibile care trebuie achitate, astfel încât eşalonarea să îşi menţină valabilitatea.
ANAF precizează că nu execută garanţiile şi/sau contractul de fideiusiune, decât în cazul în care contribuabilii nu îşi plătesc datoriile, conform calendarului de eşalonare stabilit.
Prin instituirea acestor noi reglementări, instrumentul eşalonării la plată rămâne unul viabil şi accesibil pentru acei contribuabili loiali, aflaţi în dificultate financiară temporară, care pot accesa forma simplificată a eşalonării (în cazul sumelor mai mici de 400.000 lei) sau eşalonarea clasică, dar cu garanţii (în cazul sumelor mai mari), precizează ANAF.
0 Comentarii