De patru ani, Vlăsia se luptă în instanță cu două bănci: OTP si EximBank (bancă a statului). Asta după ce a luat un credit de 5 milioane de euro de la OTP Bank pentru realizarea a două fabrici finanțate prin fonduri europene, creditul fiind garantat de statul român prin EximBank. Au urmat însă, în cei doi ani de creditare, perioade foarte lungi de blocaje și de confuzii, voite sau nu, după care OTP a hotărât să nu mai crediteze și a încasat, printr-o simplă trăsătură de condei a unor funcționari, garanția statului. Iar statul, prin EximBank s-a îndreptat împotriva Vlăsiei, punând sub sechestru tot, iar firma a fost nevoită să își declare insolvența.
După argumentele aduse în fața instanței, firma Vlăsia, reprezentată prin administratorul special Aurel Săvulescu, a câștigat pe fond, în decembrie 2015, la Tribunalul București, însă printr-o suspectă încurcătură la Curtea de Apel București, apelul EximBank a ajuns să fie fost admis în mod abuziv, după cum au susținut avocații Vlăsia (care au și sesizat Inspecția Judiciară pe motiv că acest apel a fost introdus tardiv, iar personalul auxiliar al TMB ar fi încălcat anumite norme ale Regulamentului de Ordine Interioară ceea ce a făcut ca apelul să fie admis). Cert este că dacă s-ar fi constatat tardivitatea apelului, sentința TMB, prin care Vlăsia a câștigat, ar fi devenit executorie. A mai trecut însă apă pe Dâmbovița și se fac patru ani în care statul român este prejudiciat. De asemenea, și fondurile europene sunt prejudiciate pentru că o parte din suma totală de 5 milioane de euro (2 milioane de euro pentru fabrica de carne și 3 milioane de euro pentru fabrica de panificație) s-a cheltuit. Vorbim de 600.000 de euro cheltuite din cele 5 milioane, iar acești bani trebuie returnați de cineva pentru că proiectul a ajuns în degradare totală, după cum se vede chiar de pe autostrada București-Pitești în dreptul comunei Oarja, firma fiind în faliment și neavând posibilitatea să angajeze o pază calificată. S-a furat cam tot ce se putea fura. Dar cine va plăti? Pentru că, recent, au ieșit la lumină mai multe documente care fac trimitere la fraude în dauna statului român și a fondurilor europene, situația a intrat în atenția DNA central și Olaf (Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă), iar avocații lucrează deja la documentația care va ajunge la CEDO. „Vinovăția trebuie tranșată! Nu am nicio îndoială că instituțiile abilitate ale statului și cele europene, altele decât instanțele judecătorești, vor face lumină în această situație pentru că cineva trebuie să plătească! Și trebuie să plătească pentru ca nimeni, în Țara Românească să nu mai pățească ce am pățit eu!”, spune răspicat administratorul de la Vlăsia, Aurel Săvulescu.
Prejudiciul adus Vlăsia, estimat la zeci de milioane de euro
Dar care a fost rețeta incredibilă prin care statul a garantat un proiect de milioane de euro aprobat de Comisia Europeană și apoi a dat, cu ușurință suspectă, banii unei bănci private?
În motivarea TMB, care a dat câștig de cauză Vlăsiei, s-a reținut clar culpa celor două bănci: pe de o parte, culpa OTP Bank, „care nu a mai reluat după data de 11.08.2012 procedura de creditare cu scopul vădit de a crea aparențele unei stări de exigibilitate anticipată care a condus la executarea garanției bancare emise în contul Statului rămân- alături de reclamanta Vlăsia”, și pe de altă parte, culpa EximBank, care a încalcat mai multe obligații asumate prin Convenția de împărțire a riscului. Prejudiciul adus Vlăsia a fost calculat prin expertiza realizată de expertul contabil Valeriu Bejonaru și se ridică la zeci de milioane de euro, incluzând și beneficiul nerealizat calculat la nivelul profitului proiectat de reclamantă conform planului de afaceri ce a fost acceptat de ambele bănci la acordarea/garantarea creditului. Valoarea acestui beneficiu nerealizat a fost stabilit de expertiză la 78.782.405 lei.
În final, decizia magistraților s-a îndreptat împotriva pârâtelor, acestea fiind somate să repare integral prejudiciul cauzat prin faptele ilicite care li se impută conform prezentei acțiuni, în hotărârea TMB făcându-se vorbire și despre abuzurile celor două instituții.
Dar, mai e mult până departe… iar confuzia, voită, sau nu, prin care apelul EximBank, deși ajuns în afara termenului la secția de competență a fost înregistrat face ca războiul să continue, atât la București, unde se derulează în continuare procesul pe fond, cât și la Pitești, unde creditorii Vlăsia, printre care cele două bănci, dar și proprietarii acesteia, antreprenori și alți terți, așteaptă descâlcirea ițelor. Cam de prin vara lui 2013, atunci când a fost declarată insolvența.
OTP Bank și Exim Bank au scos la iveală documente importante doar executate silit
În Argeș erau la începutul anului 2013, în realizare două proiecte, o fabrică de procesare carne, cu tot ceea ce presupun cerințele europene, de proiectare și implementare ocupându-se o echipă din Italia de profesioniști recunoscuți de UE, și o a doua fabrică de panificație, respectiv o linie de biscuți și o linie de Panetone, ambele fiind finanțate din fonduri europene. Proprietarii au venit cu fonduri proprii și au cerut și un credit pe care l-au acordat foarte repede cei de la OTP Bank, creditul fiind garantat de statul român prin EximBank. Până la nivelul lunii octombrie 2012, fabrica de procesare a produselor din carne de la Răteşti era gata în proporție de 85-90%, erau avansuri plătite pentru utilaje, totul contractat și ar fi trebuit ca la începutul verii 2013 să pornească producția. Partea de panificație era și ea în stadiul prefinal de realizare a prefabricatelor clădirii, trecuse de avizări, de proiectare, iar constructorul ar fi urmat să treacă la treabă. Au urmat însă, în cei doi ani de creditare, perioade foarte lungi de blocaje și de confuzii, voite sau nu, după care OTP a hotărât să nu mai crediteze și a încasat, printr-o simplă trăsătură de condei a unor funcționari, garanția statului. Acesta s-a îndreptat împotriva ordonatorului, deci a Vlăsiei, punând sub sechestru tot. Prin urmare, nu mai exista posibilitatea de a lucra cu niciun client, cu uniciun cont în România, cu niciun terț. În trei zile a fost blocat tot, singura variantă fiind insolvența, insolvență în care se află și astăzi și care merge foarte greu, nefiind clarificată nici la ora actuală situația creanțelor celor două bănci. Pentru că au venit la masa credală și au cerut banii investiți atât OTP-ul, cât și EximBank-ul – valoarea garanției, suma cerută la masa credală reprezentând de altfel și majoritatea în fondul de creanțe. Instanța a cerut, în mod firesc, o expertiză care să demonstreze dacă creanțele celor două bănci sunt certe lichide și exigibile mai ales că creanța EximBank – în calitate de garant al statului derivă din acțiunea OTP-ului care a încasat creanța, prin ceea ce pare a fi o acțiune frauduloasă. Asta pentru că, doar după mai multe solicitări ale instanței, dar și ale unui expert numit de instanță, și câștigarea unui proces de executare silită, OTP Bank și Exim Bank au fost nevoite să scoată mai multe documente pe care refuzau să le pună la dosar, documente care ar trebui să le spună multe instituțiilor abilitate.
Decizia OTP care a distrus Vlăsia nu a ajuns la EximBank
S-a făcut astfel o primă expertiză care a stabilit realitatea cu privire la faptul că creanțele ar fi exigibile, lichide și certe. După care, pe perioada expertizei, când instanța a dispus ca cele două bănci să pună la dispoziția sa și a expertului anumite înscrisuri care priveau procedura de garantare și creditare, acestea nu le-au pus, dar au venit ulterior și au contestat raportul de expertiză. Instanța îngăduitoare a acceptat contestația și a dispus refacerea raportului de expertiză și răspunsul la o serie de obiective. Același expert, fără niciun document în plus, față de primul raport a reușit „performanța” de a mai crea încă o variantă de expertiză care să răspundă la același obiectiv dar un pic sucit. Adică dacă în primul raport de expertiză conchide că creanțele nu sunt certe, lichide și exigibile, urmare a întregii documentații de la dosarul cauzei care i-a fost pusă la dispoziție, ulterior spune că ar putea să ia în calcul faptul că aceste creanțe sunt certe lichide și exigibile având în vedere extrasele de cont puse la dispoziție de bancă deși pentru ca creditul ca să devină exigibil trebuia să ajungă la maturitate în 2020. În plus, la data când bancherii au considerat că trebuie să înceapă rambursarea ratelor, Vlăsia beneficia de decizia OTP Budapesta, forul decizional al OTP România, care prelungise nu doar creditul cu 12 luni, durata de tragere și rambursare, dar și limita de creditare.
Cu alte cuvinte, board-ul de la Budapesta, văzând că s-a întârziat nepermis de mult, iar proiectul risca să nu se finalizeze cu 4,5 milioane de euro, a adăugat la suma creditată 600.000 de euro. Iar această informație a ieșit la lumină doar după ce executarea silită prin care băncile au fost obligate să scoată la lumină decizia board-ului de la Budapesta! Dar mai sunt și alte documente edificatoare care au ieșit la iveală.
De exemplu, cererea din 4 septembrie 2012 pentru schimbarea condițiilor de creditare, cerere înaintată atât de beneficiar cât și de OTP care ar fi trebuit să primească un răspuns în 10 zile a primit un răspuns după 170 de zile! Eroare sau premeditare? Oricum, emitenții s-au străduit să o acopere printr-un document semnat de un funcționar oarecare. Sau decizia prin care OTP a dispus exigibilizarea creditului, decizie care a distrusVlăsia, și care nici nu a ajuns la Eximbank. Aceasta plătind totuși garanția OTP-ului în baza adreselor a doi funcționari de la recuperare credite… Și cine știe ce surprize vor mai apărea pentru că, din înscrisurile care au intrat în posesia avocaților la începutul lui septembrie și care au fost deja atașate la dosarul cauzei, lipsesc încă patru documente.
0 Comentarii