La finalul lunii octombrie 2018, soția inginerului silvic Sever Pahonțu, fosta judecătoare Gabriela Pahonțu, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, într-un interviu acordat Jurnalului, a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus acesta în cadrul serviciului de la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu. Regim sancționatoriu halucinant, ca urmare a neintervenției ing. silvic Sever Pahonțu la soția sa, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru „optimizarea” dosarului în care a fost condamnată la închisoare cu executare Alina Chiriloiu, soția directorului Armand Chiriloiu.
În final, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu a decedat de cancer din cauza stresului și a torturii permanente, fizice și psihice, de la locul de muncă. Reamintim că ing. silvic Sever Pahonțu, ajuns în condiția efectivă de muribund, a scris un memoriu-denunț prin care a adus această situație la cunoștința autorităților publice, adică Prefectura Argeș, Consiliul Judeţean Argeș și RA Romsilva, rămas fără nicio reacție din partea acestora până în ziua de azi, împotriva legii și a bunului simț.
În memoriul său, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu explică tortura suferită la locul de muncă: „Începând cu anul 2012, mi s-au aplicat numeroase sancțiuni disciplinare, tocmai pentru că în contractul colectiv de muncă există prevederea conform căreia salariatului care are trei sancțiuni disciplinare definitive i se desface contractul de muncă. Am contestat toate aceste sancțiuni în instanță și am câștigat definitiv […]
De asemenea, directorul Direcției Silvice, Armand Chiriloiu, a formulat împotriva mea 5 plângeri penale […] Evident că am contestat și această măsură abuzivă, am câștigat definitiv în instanță și în baza hotărârii judecătorești am fost reintegrat în funcție […] Din anul 2012 nu am primit calculator în dotare pentru întocmirea situațiilor cerute de fișa postului, colegilor fiindu-le interzis să-mi permită accesul la calculatoarele lor.
În luna octombrie 2015, am fost mutat forțat cu biroul în camera/magazia îngrijitoarei de ocol, unde încălzirea nu funcționează corespunzător și unde sunt depozitate materialele de curățenie”.
În ce privește decesul funcționarului public ing silvic Sever Pahonțu, se conturează clar cauza în urma declarației medicului Cătălin Cârstoiu: „Sever Pahonţu a avut în 2016 două internări în Spitalul Universitar. Afecţiunile sale puteau fi provocate de stres la locul de muncă”.
Mai există o acuzație publică gravă, aberantă, ca într-un film de groază, cu privire la faptul că directorul Chiriloiu a interzis participarea funcționarilor publici din subordine la înmormântarea colegului lor. L-am întrebat despre această acuzație pe directorul Chiriloiu, însă acesta nu răspunde, împotriva propriului interes. Poate că nu e adevărat, poate a fost și el la înmormântarea colegului Sever Pahonțu, cum ar fi fost normal. Referitor la această acuzație, fostul şef al Direcţiei Silvice Argeş, Gheorghe Davidescu, a declarat: „Am fost la înmormântarea lui Sever Pahonţu, dar din păcate nu am văzut niciun coleg pe acolo, absolut niciunul, deci teroarea şi-a făcut efectul”.
În continuare, campania de presă încearcă să lămurească de ce instituții publice ale statului român nu își fac datoria, astfel încât opinia publică să afle cauza morții funcționarului public ing. silvic Sever Pahonțu. Repetăm, poate directorul Chiriloiu nu are nicio vină și funcționarii publici din instituțiile publice, plus poliția și procuratura, prefăcându-se că îl acoperă doar sporesc gradul de acuzare!
„Despre dumnealui, tot respectul! Un om deosebit, un om corect”
Campania noastră de presă continuă astăzi cu Emil Ștefan, un om în vârstă de 60 de ani, care l-a cunoscut bine pe inginerul silvic Sever Pahonțu, fiindu-i subordonat la Foresta. Pentru fostul său șef, Emil Ștefan a avut o stimă deosebită. L-am invitat să ne povestească:
„Mi-a fost șef din 2003 până în 2006, la Foresta, unde conducea o formație de 1.800 de oameni. Aproximativ… Era șeful sectorului Exploatare Forestieră, adică tot ce însemna doborâre de bușteni, transport, mecanizare, cu mecanici și tot ce însemna mentenanță. Avea sectoare de exploatare la Brașov, la Târgu Jiu, la Iablanița (undeva în zona Orșovei), pe Topolog, pe Vâlsan și mai era un sector, Argeș, dacă nu mă înșel, pe Valea Lupului, acolo unde e o cabană cumpărată de mănăstire…
Despre dumnealui (Sever Pahonțu – n.r.), tot respectul! Un om deosebit, un om corect. Părea dur, la prima discuție cu dumnealui, dar era un suflet extraordinar de mare și un foarte bun organizator. Era un om care aprecia persoanele devotate muncii, că era vorba de ajutor de drujbist, că era drujbist, că era ce Dumnezeu era… De o corectitudine rar întâlnită. Am avut odată o chestie privată cu dumnealui. Mi-a răspuns pozitiv, a zis «da, analizăm, facem»…
Noi, angajații la Foresta, pe vremuri, eram, cum să zic, oameni simpluți și necăjiți acasă, ca situație… Dar nu era om care să muncească și dumnealui să nu-l ajute. Dacă știa, să zicem, că Popescu e muncitor și că acasă are o situație nu tocmai bună, la trei luni era trecut la primă. Zicea: «Mă, are cinci copii, muncește, își face datoria, hai – îi spunea maistrului – trece-l și pe el la o primă!»
Că așa era atunci, cu prime trimestriale și anuale. Într-un caz, unuia dintre băieții noștri, oameni simpli de la Foresta, i-a fost distrusă gospodăria într-un incendiu. Și știu că se auzea atunci că șeful ăl mare a dat mult, nu mă întrebați de sume, că nu știu, nu-mi spuneau mie. S-a ajuns cu un tabel și la noi. Adică dai 5 lei, dai 10 lei pentru acel om că i-a ars casa… Deci, (Sever Pahonțu – n.r.) se implica și în ajutoare de-astea. Era un om foarte, foarte cumsecade, din toate punctele de vedere” – ne-a spus dl. Emil Ștefan.
„A adus vorba despre un șef, Arman sau Armando, nu știu, dracu’ să-l pieptene, și mi-a zis că-i dăduse biroul în aceeași încăpere unde își ținea femeia de serviciu mopul și găleata”
„A plecat, nu știu din ce motiv, la Ocol (Ocolul Silvic Vidraru – n.r.), iar acolo, la o discuție, cândva… ne-am întâlnit și l-am întrebat: «Ce faceți, domnule, ați plecat de la noi?» Plecase cu mult înaintea mea de la Foresta. Mi-a zis: «Da, Emile, sunt angajat ca inginer, dar, dacă te-aș chema la mine în birou, sunt într-o cameră unde femeia de serviciu își ține mopul și găleata, mi-ar fi rușine». A adus vorba despre un șef, Arman sau Armando, nu știu (Armand Chiriloiu – n.r.), dracu’ să-l pieptene, și mi-a zis că-i dăduse biroul în aceeași încăpere unde își ținea femeia de serviciu mopul și găleata. A zis că era undeva prin zona Morii, în Curtea de Argeș, către Daniel Sterescu, dar nu știu exact unde… Pe-acolo zicea să mă duc la el. «N-am la ce veni eu, ce să fac eu?!» – i-am zis. Mi-a răspuns: «Bă, să vezi și tu în ce condiții am lucrat și în ce condiții sunt acum!». Mi-a povestit că avea nu știu câte memorii, adrese, făcute către instituții și nimeni… Totul lua o întorsătură din cauza acelui Arman sau Armando…; am înțeles că și acum ar fi ceva, nu știu ce, mare tartore prin astea…” – ne-a povestit fostul subordonat al lui Sever Pahonțu.
„Am auzit că ar fi fost răpus de o boală d-asta, galopantă. Un om deosebit!”
„Eu nu m-am putut duce la înmormântare. Am aflat că a murit. Într-o discuție îmi spusese la un moment dat că intră pe făgașul unei boli foarte grave. Îmi-amintesc că i-am zis atunci: «Ați făcut destul bine, nu se poate să se întoarcă rău». Apoi am auzit că ar fi fost răpus de boala asta, galopantă.
Un om deosebit! Mulți, dacă ar vrea să spună, maiștrii cu care a lucrat, care l-au cunoscut mult mai bine decât mine. Eu am fost una dintre persoanele auxiliare. Mă întâlneam cu dumnealui la săptămână, pentru că era plecat pe șantiere, eu am lucrat doar în Curtea de Argeș. Eu eram aici pe parte de mentenanță, de aprovizionare și altele. Eram un simplu primitor–distribuitor.
Și pe mine m-a ajutat, o dată, cu o primă. Îmi spunea: «Tu nu aparții de nimeni, mă… De ce nu-ți dau ăștia de la Argeș? Hai că te trec eu, că ți-ai făcut și tu treaba față de băieții mei întotdeauna»; eu eram tot cu ei, dar, na, fiind auxiliar, erai al tuturor și al nimănui. Am fost trecut la vremea respectivă la o primă de 300 de lei. N-am ce spune mai mult, decât că (Sever Pahonțu – n.r.) era foarte apreciat de oameni. Îmi pare foarte bine că am putut adresa câteva cuvinte despre personalitatea celui care a fost Sever Pahonțu” – ne-a spus dl. Emil Ștefan.
0 Comentarii