”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (11)
Cristina Rousseau: Eu consider uzina Dacia, pe lângă o fabrică de mașini, „o fabrică de oameni”. De ce? Cel care e angajat intră cu un fel de a fi și, după un timp, se transformă. De multe ori omul respectiv nu e conștient. Și nici transformarea nu este 100% în sensul uman, ci mai degrabă, în sens formal, formativ, dar care ajută. Mulți oameni au nevoie să fie ghidați prin formare. Formarea nu numai în sensul de cursuri de specialitate, ci și formarea de conduită, de politețe, de bun simț etc. În acest sens eu consider Dacia o „fabrică de oameni”. Ați condus colective de oameni? Ce părere aveți despre remarca mea?
Dan Titică: Inevitabil, în această profesie ajungi să conduci echipe specializate sau transversale și aceasta este provocarea cea mai mare. Am avut marele noroc să întâlnesc în familia Dacia, apoi în familia Renault, oameni cu talent incontestabil de lider, care au fost exemplu și de la care am învățat. În același timp am trăit bucuria de a avea în echipele pe care le-am condus colegi care au crescut profesional și uman, depășindu-mă în evoluția de carieră, ocupând azi posturi de responsabilitate superioară în cadrul Renault sau în alte întreprinderi din domeniu, de exemplu la Jaguar Land Rover sau Volvo. O întreprindere ca Dacia sau Renault trece prin etape de viață mai bune sau mai rele, care influențează major viața celor ce lucrează acolo.
Doar ca un exemplu, înainte de preluarea de către Renault, Dacia a fabricat maximum 110.000 vehicule/an, Dacia 1300 și derivate, cu 33.000 de angajați pe platforma industrială de la Mioveni, anii de criză ’80 și ’90 punând-și amprenta pe aspectul și funcționarea uzinei care arăta că în Germinalul lui Emile Zola, având o masă de salariați care se temeau de ziua de mâine, dar își făceau datoria așa cum puteau. Managementul Renault, imediat după preluare, a renovat toaletele din secții și din clădirile de birouri. Dincolo de glumele inerente, colegii din Dacia au simțit că o schimbare majoră începe și că menținerea curățeniei, respectul regulilor, corectitudinea și responsabilitatea au impact pozitiv asupra vieții fiecăruia.
Cristina Rousseau: Îmi vine în minte un citat dintr-o piesă de teatru a lui Jean Giradoux, și anume: ,,Pe marea aventurilor vieții este folositor uneori să faci bilanțul”. De câte ori își face bilanțul inginerul Dan Titică și de câte ori își face omul Dan Titică bilanțul? Bilanțul profesional trebuie împletit cu cel uman, socio-uman? Cum credeți că trebuie să facem ca să greșim cât mai puțin în relaționările cu ceilalți?
Dan Titică: Sunt inginer de automobile, mi-am dorit să fiu inginer de automobile, mai am puțin până la pensie și am trăit toată viața în lumea automobilului. Cred sincer că am avut norocul să am o carieră așa cum mi-am dorit-o și sunt, cred, ultima generație care a putut să trăiască în paradigma automobilului termic. Cariera de inginer conectat la Dacia Renault, prin proiectele internaționale, m-a făcut să cunosc lumea dincolo de aspectul pur turistic, m-a făcut să înțeleg valoarea libertății personale și a libertății celorlalți, a respectului pentru ființa umană, valoarea tradițiilor și valoarea relațiilor, m-a făcut să simt valorile comune ale oamenilor indiferent de culoarea pielii, de limba vorbită, de locul în care trăiesc sau muncesc și m-a făcut să înțeleg distrugerile generate de dictaturi și războaie, mai calde sau mai reci.
Cred sincer că ar trebui să acceptăm în primul rând că putem face lucruri aproape perfecte cu oameni imperfecți.
0 Comentarii