La 3 mai a.c. s-au împlinit patru ani de la moartea lui Radu Gabriel Pârvu, răpus de Covid-19. Degeaba a purtat mască. Născut la 29 ianuarie 1956 la Pitești, absolvent al fostului liceu german din Pitești (nr. 5, „Ion Barbu”), Radu Gabriel Pârvu a fost unul dintre cei mai mari traducători români din limba germană, o figură prolifică în spațiul cultural românesc, fiind și scriitor, și scenarist (a scris scenariul unui film despre și cu Noica, al cărui discipol recunoscut a fost, regia fiind semnată de Șerban Marinescu).
A fost profesor universitar de Comunicare și Filosofie, decan al Facultății de Științe Juridice, Administrative și ale Comunicării la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Pitești.
Doctor în filosofie al Universității din București, și-a desăvârșit formarea profesională la Universitatea „Friederich Wilhelm” din Bonn, la Universitatea „Ruhr” din Bochum, la Institutul pentru Științe ale Educației de pe lângă Universitatea din Viena și la Facultatea Tehnică „Otto von Guericke” din Magdeburg.
A fost membru al Societății Germaniștilor din România, al Societății Internaționale „Schelling” din Leonberg, al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Pitești, fiind laureat al Premiului național acordat de „Allianz Kulturstuftung” din Munchen pentru cel mai bun proiect de traducere din limba germană în română (Franz Kafka – „Opere complete”).
Radu Gabriel Pârvu a scris, printre altele, cărți despre Dilthey, Noica și Cioran, a tradus opere fundamentale din Kant, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Liszt, Nietzsche, Schler, Kafka, Jung, Ruppert ș.a.
În toamna anului 2020, a publicat primul său roman, „De ce urma să coboare din trăsură Frosica?”. Un roman căruia i-a scris și o continuare, „Frosica și Arhanghelul Gavriil”. Manuscrisul acesta se afla pe masa sa de lucru în momentul în care a mers la spital pentru a se trata de Covid.
Din fericire, soția sa, d-na Mona Pârvu, s-a ocupat de apariția acestui roman (la Editura „Trei”) la care autorul ținea mult, punând în ordine fragmentele rămase. Tot d-na Pârvu îi cultivă permanent memoria, ținându-l viu și în plan editorial, prin numeroasele reeditări din Kant și Kafka.
Citește și Claudia Hanghiuc-Măru: Portret al artistului la tinereţe (22)
Citește și Revista „Curtea de la Argeş” – 15 ani
0 Comentarii