ÎPS Calinic Argeșeanul ne-a mărturisit recent că lucrează la o carte despre poetul-nepereche, al neamului românesc, Mihai Eminescu. Arhiepiscopul cărturar nu este interesat doar de geniul literar al lui Eminescu, ci, mai ales, de Eminescu ortodoxul, de profunda sa religiozitate manifestată și prin prisma jurnalistului… „Și acum, ce a constatat Mihai Eminescu după daniile uriașe făcute de domnitorii români în sute de ani? Că până azi nu s-a văzut „mișcare de viață intelectuală între membrii români ai marii comunități religioase”.
Bucuria lui Mihai Eminescu se naște atunci când Arhimandritul Chiriac, român născut în Botoșani, a făcut o călătorie în România spre a „aduna mai cu seamă cărți pentru înființarea unei biblioteci la schitul Cotlumușului, al cărui stareț este”. Iată scrisoarea adresată Ziarului „Timpul”:
„Domnule Redactor,
Mai multe organe de publicitate, între care stimabilul ziar ce conduceți mai cu deosebire, au avut bunăvoința a vorbi de modesta mea persoană, anunțând venirea mea în Țară și scopul pios și românesc ce m-a adus.
Este foarte adevărat, domnule redactor, că unica mea țintă este să adun mijloace cu care să înavuțesc biserica română cu hramul Întâmpinarea Domnului, în Schitul Cotlumușului, unde pronia cerească a voit să fiu stareț. Această faptă, pentru mine, nu constituie, domnule redactor, un mare sacrificiu, ci o mare datorie ce schima de monah și calitatea de creștin și de român îmi impun. Laudele, deci, ce mi se fac le privesc numai cu bunăvoință din partea presei române și încurajare pentru calea în care am pornit.” Mai departe, starețul Chiriac, cel ce știa să scrie bine, roagă pe Eminescu să formeze un comitet care să se ocupe cu adunarea de bani, cărți, obiecte pentru biserica de la Sfântul Munte, română, cu hramul Întâmpinarea Domnului. „Cred că în modul acesta scopul se va atinge cu mai multă înlesnire”.
Scrisoarea se încheie cu urări: „Domnule redactor (Mihai Eminescu), profit de ocazie de a ruga Cerul să lumineze presa română ca să fie tot un focar luminător pentru scumpa noastră țară, iar pentru dumneavoastră primiți binecuvântările duhovnicești de la smeritul în Hristos, Arhimandritul Chiriac, starețul bisericii Întâmpinarea Domnului”.
Cum încheie Mihai Eminescu articolul acesta? „Până la formarea unui Comitet care să se ocupe cu strângerea de bani, cărți și obiecte, redacția „Timpul” primește asemenea în păstrare cărțile, banii ș.a., pe care cititorii noștri ori alte persoane din public ar dori să le ofere în fondul Schitului și a bibliotecii, ce se va înființa. Vom reveni asupra cestiunii!” Mă bucur că am avut prilejul să fac cunoscut și acest aspect unic din presa secolului XIX, și că Eminescu era un creștin ortodox aplicat și practicant, care nu doar se lăuda cu aceasta! Să luăm aminte!”, spune Calinic Argeșeanul.
Citește și Rostirea lui Calinic.Gazetarul creştin ortodox Mihai Eminescu, pe baricadele istoriei contemporane
Citește și Rostirea lui Calinic. Învierea lui Iisus, Izvor de tămăduire
0 Comentarii