Sentința 119 din 4 iunie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare o va culpabiliza pe prezbitera Justina Constantinescu pentru comiterea delictului de „omitere de denunț” și pentru sprijinul efectiv – moral și material – acordat membrilor Grupării de partizani „Haiducii Muscelului”, „de favorizarea bandei teroriste Arnăuțoiu, ai cărei membri se ascundeau, în anul 1952, lângă satul Poenărei”, consemnȃnd următoarele infracțiuni ce vizau art. 284 combinat cu art. 207 al Codului penal comunist: „Începând din anul 1952, inculpata a ajutat cu alimente, bani și articole de îmbrăcăminte pe membrii fugari ai bandei, care erau urmăriți de organele de stat, pentru că au săvârșit acte teroriste, despre care avea cunoștință. Inculpata Constantinescu Justina a găzduit pe membrii fugari ai bandei teroriste și a ținut legătura cu o serie de membri care sprijineau pe teroriști.Împreună cu coinculpata Andreescu Maria s-au deplasat la Câmpulung, unde au fost trimise de teroriștii fugari, pentru ca să ceară ajutoare lui Dragomirescu Ilie” [preot la Biserica Scheiu, n.n.].
Citește și Turiști blocați în zăpadă, în apropiere de Stâna de Vale
Și, pentru că a „uneltit”, astfel, împotriva sistemului totalitar, instanța militară formată din slugi servile regimului opresiv comunist, o condamna, în ședința din 4 iunie 1959, la „15 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii”.
Torturată în cursul anchetelor de la Securitatea din Pitești, de către torționari bestiali ai acestei odioase instituții criminale, a ȋndurat cu stoicism odiseea închisorilor de la Miercurea Ciuc, Arad și Oradea, suportȃnd cu greu privațiuni de nedescris, încercări diabolice de a strivi demnitatea unei adevărate luptătoare pentru adevăr și libertate. (Grigore Constantinescu – Epopeea Rezistenței Anticomuniste din Poenăreni-Muscel, Pitești, pp. 23-24)
0 Comentarii