Federația Vânătorilor din România a postat imaginea unor excremente de urs, păstrând în ele boabe nedigerate de merișoare. Nicolae Romulus Dărămuș, scriitor și jurnalist pro-natura, observă comentariile deplasate al unor vânători pe care le taxează și face, în continuare profilul psihologic și social al marii majorități ai practicanților unui sport – în trecut mult mai nobil decât a ajuns astăzi. În zilele noastre, de fapt, un hobby de lux. Autorul critică, în articol, superficialitatea specialiștilor din cabinetele de psihologie și de psihiatrie, care pun parafa ”apt” pe fișele de sănătate ale unora care vor deveni posesori de armă, cu drept de viață și de moarte asupra tot ceea ce mișcă.
„Este vorba despre indivizi cu comportament antisocial cert. Aceștia țin enorm la imagine, la bani, la poziții înalte politic-social-economic-administrative, au un redus simț al răspunderii, suferă (nedureros) de lipsa empatiei și a compasiunii, trăiesc în neputința asumării vreunei culpe, au tendință plângăcios-agresivă de victimizare (dacă sunt arătați cu degetul), au agresivitate sporită, afișând o elegantă spoială (arme scumpe, haine de firmă, mașini, vile) de sub care șoricul gros și păros al precarității lor spirituale stă țapoș etc… Apropo: unde e vânătorul cel vechi sau braconierul țăran, discret și cumpătat cu flinta simplă, legată cu sârmă – ”arma lui” – cu care rar dobora un mistreț pentru familia sa?…”
Un text de Nicolae Romulus Dărămuș, preluat din Monitorul de Suceava
0 Comentarii