Atunci când divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta poate fi obligat la plata unor daune pentru prejudiciul material sau moral pe care desfacerea căsătoriei l-a provocat celuilalt soţ, pe calea acţiunii de divorţ.
În practica judiciară, s-a arătat că motivele pentru care se acordă aceste despăgubiri nu trebuie confundate cu motivele de divorţ, ci se referă la momentul în care paguba se transformă din una eventuală într-una certă, sigură, atât din punct de vedere al existenţei, cât şi din punct de vedere al evaluării.
Fapte precum abuzul fizic sau emoţional, încălcări ale demnităţii şi vieţii private, privarea de locuinţă şi de mijloacele necesare traiului zilnic etc. determină pronunţarea divorţului din culpa soţului care se face vinovat de acestea şi, în mod indirect, dau posibilitatea soţului nevinovat, victimă a unor fapte abuzive de acest fel, să solicite şi să obţină despăgubiri de la soţul vinovat.
În funcţie de gravitatea acestor fapte ce atrag desfacerea căsătoriei din culpa soţului care le-a săvârşit, se analizează şi gravitatea prejudiciului cauzat soţului nevinovat, stabilindu-se în mod corespunzător şi cuantumul despăgubirilor.
Precizez că dreptul la prestația compensatory se poate acorda soțului inocent care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei doar în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani.
Distinct de dreptul la prestația compensatorie, soțul nevinovat poate solicita pe calea acțiunii de divorț acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit dacă acesta este consecința desfacerii căsătoriei.
Prejudiciul poate fi unul emoțional (umilința), unul fizic (spre exemplu în cazul în care divorțul se produce ca urmare a violenței domestice), unul social sau unul de imagine (în condițiile în care în urma divorțului ți se produce un astfel de prejudiciu).
Spre exemplu, în cazul în care, pe fond emoțional, soțul nevinovat de desfacerea căsătoriei dezvoltă o boală autoimună, atunci justifică solicitarea de acordare a daunelor morale.
Despăgubirile se pot acorda sub forma unei sume globale sau a unei prestaţii periodice.
De exemplu, dacă urmare a faptei ilicite a soţului vinovat de desfacerea căsătoriei (violenţe, fizice sau psihice, alungarea de la domiciliul comun), soţul inocent este nevoit să părăsească locuinţa familiei (ceea ce îi provoacă pagube materiale şi morale), o reparaţie a pagubei astfel pricinuite o poate constitui acordarea dreptului de folosinţă a locuinţei comune până la finalizarea partajului (dacă locuinţa este proprietate comună) sau până la momentul la care intervine o schimbare în situaţia soţului nevinovat, care impune oprirea prestaţiei periodice sub forma dreptului de folosinţă.
Se impune menţiunea că o astfel de soluţie se poate pronunţa numai în cazul în care părăsirea locuinţei comune de către soţul nevinovat a fost determinată de faptele ilicite, grave, ale soţului culpabil, care prin atitudinea sa a făcut imposibil traiul în comun, în lipsa oricărei culpe din partea soţului nevinovat.
Dacă mutarea din locuinţa comună, cu cheltuielile şi neplăcerile inerente acestei situaţii, sunt numai o consecinţă firească a divorţului, nu este posibilă acordarea de despăgubiri.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Cum poate un salariat să-și retragă demisia
Citește și Lecția de drept. Avantajele notării în cartea funciară a locuinței familiei
0 Comentarii